Invitată: Ruxandra Ivan (Universitatea București)
Dupa LIVE dezbatem in continuare subiectul pe Discord https://www.discord.gg/presura
„Neomarxism” este cel mai adesea eticheta pe care conservatorii o aplică orcărei tentative de a aduce teme progresiste în dezbaterea publică contemporană. În această perspectivă, neo-marxismul, adesea declinat ca „sexo-marxism”, ar fi răul absolut care paște societățile noastre, îndepărtându-le de o presupusă tradiție, uneori destul de dificil de reconstituit.
În realitate însă, termenul de neo-marxism desemnează mai degrabă diverse tentative care au avut loc pe parcursul secolului XX de a ajusta gândirea lui Marx la realități sociale noi, cum ar fi procesul de decolonizare, structura noii economii globale, dispariția claselor ca urmare a sfârșitului procesului de industrializare și trecerii la o economie pe bază de servicii și apoi de înalte tehnologii. Nu în ultimul rând, trăsătura principală a teoriilor neo-marxiste este efortul lor de a trasa posibile direcții de emancipare a omului, prin deconstrucția conceptuală a structurilor sociale – care sunt, în cele din urmă, structuri de putere – în care acesta este prins. Ori, această sensibilitate la structurile de dominație din societate și la injustiția acestora există, într-o formă sau alta, la fiecare dintre noi. Din acest punct de vedere, asemnea burghezului gentilom, suntem cu toții puțin neo-marxiști fără să știm.
Leave a Reply