Știința nu poate demonstra existența lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu, fiind atotputernic, ar trebui să rămână ascuns. Știința este doar o metodă de cunoaștere, nu o dovadă absolută. Libertatea de gândire ne permite să credem, dar și să reflectăm critic asupra acestor idei fundamentale.
00:00 Știința nu-L demonstrează pe Dumnezeu 00:15 Ce este știința: metodă, nu „adevăr” 00:33 De ce o „dovadă” ar limita divinitatea 00:53 Instrumentele metodei științifice 01:34 Exemplu: lumina, câmpurile E și B 02:04 Fără mărimi fizice nu descriem natura 02:33 Unități de măsură și valori numerice 03:01 Ce să întrebi când auzi „știința demonstrează…” 03:18 „Haina” mărimilor fizice 03:36 Metoda este comună tuturor științelor 03:55 Ce ar însemna să demonstrezi un Dumnezeu 04:01 Absurditatea „volților/Tesla ai lui Dumnezeu” 05:01 De ce metoda e nepotrivită pentru un Creator 05:17 Despre Dumnezeul personal 05:51 „Demonstrații” populare și capcane 06:32 Big Bangul ca fals argument teologic 07:13 Hawking: început vs creație 08:43 Ce nu poate spune știința despre t=0 08:52 Lemaître: nu amesteca știința cu religia 09:23 Design inteligent: de ce e înșelător 10:28 Exemplul lui Newton și stabilitatea sistemului solar 11:30 Știința nu infirmă existența lui Dumnezeu 11:44 Limita majoră: conștiința (knowledge gap) 13:05 Două planuri: obiectiv vs subiectiv 15:38 „Energii cosmice”: sens și unități în fizică 16:07 Ce este energia, de fapt 17:15 Seria despre știință și religie (anunț) 17:42 Concluzie: nu amesteca știința cu religia
00:00:48 – Scurtă istorie a programului Apollo. 00:05:48 – De ce nu se văd stelele? 00:07:06 – De ce flutură steagul? 00:09:24 – De ce nu se mai întorc oamenii pe Lună? 00:12:44 – Cum au rezistat în centura de radiații Van Allen? 00:15:01 – Concluzii despre calatoria pe luna
Pentru a înțelege adevărul, trebuie privită istoria programului spațial. După discursul lui John F. Kennedy, „We choose to go to the moon”, SUA au lansat racheta Saturn V și au construit modulul lunar. Au urmat teste, sacrificii precum Apollo 1 și progrese remarcabile. Misiunea Apollo 11, în iulie 1969, i-a dus pe Neil Armstrong, Buzz Aldrin și Michael Collins pe Lună. Modulul Eagle a aselenizat, iar cuvintele „The Eagle has landed” au devenit legendare.
NASA a explicat clar misterele. Stelele nu apar în fotografii pentru că expunerea scurtă a aparatului favoriza suprafața Lunii și costumele albe, nu lumina slabă a stelelor. Steagul american părea să fluture din cauza unei bare metalice orizontale și a vibrațiilor mecanice produse de astronauți, nu a vântului. În privința radiațiilor, centurile Van Allen au fost traversate rapid, pe traiectorii periferice, iar grosimea aluminiului navei a asigurat protecție. Astronauții au primit doze comparabile cu un CT toracic, mult sub pragul de risc.
De ce nu s-a mai revenit pe Lună? Costurile uriașe și lipsa motivației politice după câștigarea cursei spațiale au dus la anularea misiunilor Apollo ulterioare. Totuși, interesul renaște odată cu programul Artemis, care pregătește o întoarcere pe Lună și chiar drumul spre Marte.
Astfel, dovezile arată că aselenizarea nu a fost falsă, ci o reușită istorică a astronauților și a întregului program spațial Apollo.”
Marius Dragomir este directorul Centrului pentru Media, Date și Societate (CMDS) de la Universitatea Central Europeană, cercetător în domeniul politicilor media și unul dintre cei mai importanți analiști ai fenomenului de captură media la nivel internațional. Are o experiență de peste două decenii în cercetare și jurnalism, conducând proiecte globale despre finanțarea, reglementarea și independența presei, pentru care a fost recompensat cu premii prestigioase.
Dincolo de atmosferă începe vidul cosmic, rece până la câțiva Kelvin, în timp ce în adâncurile planetei temperaturile ating mii de grade. Locul nostru de existență rămâne doar o fâșie fragilă, câteva zeci de kilometri de aer și lumină.
Privirea se ridică apoi spre instrumentele care ne-au deschis universul. Telescopul Hubble, reparat în 2009 de astronauții navetei Atlantis, a devenit ochiul nostru veșnic spre stele. Saturn V, colosul creat de Wernher von Braun, a purtat omenirea până pe Lună, unde astronauții au făcut primii pași și au adunat probe cu bucuria copilăriei.
În spațiu strălucesc stele reci și fierbinți: roșiaticele giganti ca Betelgeuse abia ating 3000 °C, în timp ce albastrele ca Rigel depășesc 20.000 °C. În nebuloasele colorate – Clepsidra, Stâlpii Creației, Carina sau Laguna – gazul și praful cosmic nasc noi sori. Supernove precum Nebuloasa Crab lasă în urmă pulsați neutronici și filamente strălucitoare.
Telescopul James Webb, urmașul lui Hubble, ne arată în infraroșu detalii ascunse: norii lui Neptun, aurorele lui Jupiter, inelele lui Uranus, roiuri de galaxii și primele structuri formate la câteva sute de milioane de ani după Big Bang. Lentilele gravitaționale măresc galaxii îndepărtate, dezvăluind coliziuni, stele tinere și găuri negre supermasive.
Aceasta este povestea Pământului și a cerului: o fâșie subțire de viață, înconjurată de infinit, explorată cu ochii noștri mecanici, dar înțeleasă prin uimirea omului care privește în sus.”
Din adâncurile haosului se ridică lumi uitate, ca roiuri de lumină ce străbat nemărginirea. Ca o supernovă tainică, ele se aprind dintr-un dor infinit, purtând în ele frumuseți ascunse și enigme nerostite, gata să fie descoperite. Vei porni în călătoria lor?
08:15 Imunitatea – există dovezi? 09:59 Exemplu la pojar? 10:03 De ce să îmi vaccinez copilul? 10:32 Cum putem preveni decesele la copii? 11:26 De ce unii ajung la terapie intensivă? 13:05 Covid – de ce e mai grav la bărbați? 19:49 Cum influențează dieta sistemul imunitar? 20:08 Cum se modifică imunitatea prin dietă? 23:39 Ce înseamnă că imunitatea vine din intestin? 25:40 De ce avem nevoie de zinc și minerale? 25:52 Sunt bune suplimentele și detoxurile? 29:29 E bine sau rău să iei antibiotice des? 29:32 Ce efect au antibioticele asupra imunității? 29:54 Trebuie mereu să luăm antibiotice? 30:57 Starea psihică influențează imunitatea? 31:25 Poți fi prea curat? 31:27 De ce copiii care se joacă în noroi sunt mai sănătoși?
Profesorul și cercetătorul Mihai Netea, specialist în boli infecțioase la Centrul Medical Universitar Radboud din Olanda, vorbește despre cum funcționează sistemul nostru imunitar și ce putem face pentru a-l menține puternic. Află de ce copiii crescuți la țară sunt mai sănătoși, cum influențează dieta și stresul imunitatea, ce am învățat din pandemie și cât de aproape suntem de a controla bolile grave prin știință și medicină. Un dialog captivant despre sănătate, echilibru și descoperirile incredibile ale ultimilor ani.
Games of Science este concurs de popularizare a științei care li se adresează în special studenților, masteranzilor, doctoranzilor și cercetătorilor cu vârste între 20 și 35 de ani. Inscrie-te si tu pentru urmatoarea editie aici: https://www.gamesofscience.org/
Galaxiile spirale dansează cosmic, iar discul torsionat reflectă forțele gravitaționale uriașe. Lumina centrală ascunde găuri negre supermasive. La 70 de milioane de ani-lumină, două galaxii colizionează, creând stele noi. Oare urmașii noștri vor explora vreodată acest spectacol cosmic uimitor? Privim viitorul universului!
Mercur, planeta cea mai apropiată de Soare, surprinde prin extremele sale: ziua, 400°C, noaptea, -180°C. Suprafața sa plină de cratere colorate dezvăluie istoria impacturilor și câmpii vulcanice antice. La polul nord, ghețuri ascunse în umbre permanente adaugă mister acestei lumi fascinante.
I-am adus aici, pentru tine, pe o parte din fizicienii care recreează începutul Universului în laboratoare!
Proiectul ISSconALICE de la Institutul de Științe Spațiale – Filiala INFLPR contribuie la înțelegerea plasmei de cuarci și gluoni (QGP) prin analizarea corelațiilor unghiulare între particule rezultate din ciocniri de hadroni și nuclee în experimentul ALICE de la LHC. Director proiect: Dr. Alexandru Florin DOBRIN Membri: Dr. Cătălin Lucian RISTEA, Dr. Andrea DANU, Dr. Adrian SEVCENCO, Dr. Mădălin Ilie CHERCIU, Dr. Ionel STAN, Drd. Alexandru MANEA, Drd. Cătălina Diana BRANDIBUR, Maria LINC
Citiți mai multe detalii despre acest proiect în nr. 87 al revistei InHouse.
Datorita unor probleme technice, am pierdut definitiv tot directorul unde a fost procesat filmul. Am recuperat doar o versiune .mp4 care insa mai contine niste greseli. Imi cer scuze, data viitoare mai multa atentie. Multumesc pentru orice distribuire si comentariu!
Sonda Cassini a explorat Saturn timp de 13 ani, surprinzând imagini uimitoare ale inelelor subțiri și lunilor misterioase. Soarele eclipsat creează un halou strălucitor, iar Enceladus ascunde un ocean subteran posibil locuibil. Polul nord al planetei dezvăluie un curent hexagonal unic în Sistemul Solar.
Cea mai mare planetă din sistemul solar. Jupiter fascinează prin aurora sa ultravioletă și furtunile uriașe, alimentate de vânturi puternice și gaze încălzite. Atmosfera sa vibrantă conține nori de amoniac și vânturi de 430 km/h, în timp ce sateliții Europa și Io creează umbre și erupții spectaculoase.
Laserul de la Măgurele transformă lumina în materie! Fizicienii incearca să separe particule virtuale din vidul cuantic, creând electroni și pozitroni reali. Această descoperire revoluționară deschide noi orizonturi în fizică, demonstrând cum energia luminii poate da naștere materiei palpabile. Fascinant și inovator!
Laserul de la Măgurele NU mai este cel mai puternic din lume! Cu toate acestea, recent, a obținut un rezultat remarcabil: primul pas pentru generarea materiei din lumină.
00:01:26 – Laserul de la Măgurele. Pe scurt 00:04:28 – Competiție stransă 00:15:15 – Ideea experimentului 00:23:04 – Particulele virtuale 00:27:00 – Mecanismul Breit-Wheeler 00:30:17 – Experimentul SLAC E144 00:35:13 – Laserul de la Măgurele. 00:38:49 – Accelerarea de particule cu laseri 00:44:50 – A doua etapă 00:48:13 – Concluzii
algoritm:”Laserul de la Măgurele, parte a infrastructurii europene ELI-NP, este un laser pulsatoriu ce furnizează 200 J în 20 fs, atingând 10 PW – o zecime din fluxul solar care cade pe Terra. Deşi energia totală nu poate topi tancuri, puterea instantanee şi densitatea de energie (≈10^23 W/cm²) îl plasează în topul mondial, rivalizat de laserul chinez SULF (12,8 PW) şi de proiecte încă în construcţie precum SEL-100 PW sau extinderea Vulcan.
Obiectivul central al echipei internaţionale de la Măgurele este demonstrarea transformării luminii în materie, extinzând un rezultat obţinut în 1997 la SLAC. Fenomenul foloseşte vidul cuantic, unde perechi electron–pozitron virtuale apar şi dispar; un câmp electromagnetic suficient de intens le poate „extrage” în realitate. Pragul teoretic (câmpul Schwinger, 1,3×10^18 V/m) corespunde unei densităţi de 10^29 W/cm², cu şase ordine de mărime peste capacităţile actuale, depăşirea lor necesitând mecanisme alternative, precum procesul multi-foton Breit-Wheeler şi o focalizare extremă a câmpului.
Lanţul experimental propus include trei paşi realizaţi exclusiv cu laserul: 1️⃣ Acceleraţia electronilor – Pulsul traversează un gaz ionizat, creând o „cuşcă” electrică (wakefield) ce accelerează electroni la 4 GeV (Apolon: 1,5 GeV). 2️⃣ Generarea fotonilor γ – Electronii rapizi trec printr-o foiţă de poliester; reflexia laserului pe plasma formată produce γ de până la 3 GeV prin efect Compton invers. 3️⃣ Crearea perechilor – Aceşti γ reinteracţionează cu fasciculul principal; densitatea fotonică de ~10^6 ori mai mare decât la SLAC ar trebui să genereze un flux măsurabil de electroni-pozitroni.
Densitatea, nu puterea brută, contează pentru declanşarea proceselor cuantice, iar focalizarea precisă conferă ELI-NP avantaje de top. Calibrarea opticii şi creşterea cristalelor de amplificare rămân provocări tehnice majore. Succesul ar valida calea către surse compacte de particule şi radiaţii extreme.
Articolul recent, semnat de cercetători din România, Franţa, Portugalia, Suedia, SUA şi Israel, evidenţiază colaborarea transnaţională necesară. Complexul nu este exclusiv românesc: laserul a fost construit de Thales, iar „beam time” se acordă competitiv echipelor internaţionale. Dincolo de superlative, valoarea ELI-NP constă în rolul de platformă frontieră, aptă de studii fundamentale cu potenţial de Nobel şi de aplicaţii viitoare în fizica nucleară, medicină, tehnologii avansate şi industriale.” #stiinta #fizica #science #tehnologie #technology #cristianpresura#uvt
În voi pulsează o esență irepetabilă, neasemuit de prețioasă, ce aduce prospețime Universului. Viața voastră depășește propriile granițe: poartă o responsabilitate adâncă, indiferent de convingeri. Trăiți cu autenticitate, luați-vă existența în serios și transformați fiecare zi într-o declarație de sens și valoare.
Jean-Paul Sartre vorbește despre două forme de existență: „în-sine” – obiectele pasive, captive în legi fizice imuabile – și „pentru-sine” – ființele conștiente, libere, cu propria lor subiectivitate. Iar faptul că putem suferi arată că realitatea umană depășește simpla materie pe care o descrie fizicalismul.
algoritm:” Exoplanetele sunt planete care orbitează în jurul unei stele, alta decât Soarele. Descoperirea și studiul lor se bazează pe metode diverse, dintre care metoda tranzitului este cea mai utilizată. Atunci când o planetă trece prin fața stelei, lumina acesteia scade ușor. Prin analizarea acestei variații de strălucire, astronomii pot determina mărimea și orbita planetei.
Instrumente precum TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) contribuie la descoperirea de noi exoplanete, iar telescopul James Webb Space Telescope permite studierea atmosferelor acestora. În special, planetele stâncoase mici, similare cu Pământul, aflate în zona locuibilă, sunt candidate importante în căutarea vieții extraterestre. Zona locuibilă este regiunea din jurul unei stele unde temperatura permite existența apei lichide.
Printre cele mai comune exoplanete descoperite se numără superpământurile și sub-Neptunii, planete cu dimensiuni între Pământ și Neptun. În funcție de radiația primită de la stea, aceste planete pot fi fie gazoase, fie stâncoase, uneori pierzându-și complet atmosfera.
O categorie interesantă este a planetelor din așa-numitul „deșert al Neptunilor fierbinți” – regiune în care, teoretic, planetele gazoase n-ar trebui să existe din cauza temperaturii ridicate. Totuși, au fost descoperite astfel de planete, precum 55 Cancrii e, care păstrează o atmosferă densă, posibil generată de activitate vulcanică internă.
Descoperirea unor planete cu atmosferă, dioxid de carbon sau SO₂ ridică întrebări despre formarea și compoziția acestora. Relația dintre planete mari precum Jupiter și cele terestre mai mici este esențială în înțelegerea evoluției sistemelor planetare și a potențialului de viață.
Cercetările continuă, iar viitorul promite descoperiri care ne vor aduce mai aproape de răspunsul la întrebarea: suntem singuri în Univers? “
