🔸 Ştiai că cele mai “fantomatice” particule elementare sunt neutrinii? Asta deoarece interacționează foarte slab cu materia. Neutrinii pot trece prin întregi planete fără să fie absorbiţi sau deviaţi.
Neutrinii (numite şi particule neutrino) sunt produşi în diverse reacții nucleare, inclusiv cele din Soare, sau din reactoare nucleare și prin interacțiuni ale razelor cosmice în atmosfera Pământului. Neutrinii sunt, de asemenea, produşi în număr mare în timpul exploziilor de supernove.
Particulele neutrino sunt “rude” cu electronii, atâta doar că au masa de repaus aproape nulă. De fapt, la începutul universului ele erau acelaşi tip de particulă. La câteva fracţiuni de secundă după Big Bang, a avut loc o rupere de simetrie a forţelor din natură şi cele două particule s-au separat. Neutrinii au rămas fideli forţelor de interacţiune nucleară slabă.
Neutrinii vin în trei “arome”, ca şi electronii: neutrinul electronic, neutrinul muonic și neutrinul tau. Interesant este că neutrinul poate să oscileze între aceste arome pe măsură ce călătoreşte prin spațiu.
Acest fenomen a fost observat pentru prima dată în experimente care studiau neutrinii produşi de Soare și ulterior confirmat în experimente cu particule neutrino provenite din interacțiuni cu raze cosmice.
Particulele neutrino călătoresc cu viteze apropiate de cea a luminii. Această viteză mare le permite să ajungă pe Pământ din surse astrofizice îndepărtate relativ rapid, oferind informații valoroase despre evenimente cosmice.
Ştiai că un glonţ se învârte în jurul axei proprii în timpul mişcării? Asta pentru ca să îşi păstreze direcţia către ţintă. El se poate învârti atât într-un sens cât şi în celălalt.
La fel şi particulele elementare au o proprietate similară, numită spin. Neutrinii sunt speciali: în sens clasic, ei s-ar învârti doar într-un sens faţă de direcţia de mişcare, nu în celălalt!
Natura are preferinţe! De ce nu în celălalt sens? Nu ştim!
Ştiai că cele mai “fantomatice” particule elementare sunt neutrinii? Asta deoarece interacționează foarte slab cu materia. Neutrinii pot trece prin întregi planete fără să fie absorbiţi sau deviaţi.
Neutrinii (numite şi particule neutrino) sunt produşi în diverse reacții nucleare, inclusiv cele din Soare, sau din reactoare nucleare și prin interacțiuni ale razelor cosmice în atmosfera Pământului. Neutrinii sunt, de asemenea, produşi în număr mare în timpul exploziilor de supernove.
Particulele neutrino sunt “rude” cu electronii, atâta doar că au masa de repaus aproape nulă. De fapt, la începutul universului ele erau acelaşi tip de particulă. La câteva fracţiuni de secundă după Big Bang, a avut loc o rupere de simetrie a forţelor din natură şi cele două particule s-au separat. Neutrinii au rămas fideli forţelor de interacţiune nucleară slabă.
Neutrinii vin în trei “arome”, ca şi electronii: neutrinul electronic, neutrinul muonic și neutrinul tau. Interesant este că neutrinul poate să oscileze între aceste arome pe măsură ce călătoreşte prin spațiu.
Acest fenomen a fost observat pentru prima dată în experimente care studiau neutrinii produşi de Soare și ulterior confirmat în experimente cu particule neutrino provenite din interacțiuni cu raze cosmice.
Particulele neutrino călătoresc cu viteze apropiate de cea a luminii. Această viteză mare le permite să ajungă pe Pământ din surse astrofizice îndepărtate relativ rapid, oferind informații valoroase despre evenimente cosmice.
Ştiai că un glonţ se învârte în jurul axei proprii în timpul mişcării? Asta pentru ca să îşi păstreze direcţia către ţintă. El se poate învârti atât într-un sens cât şi în celălalt.
La fel şi particulele elementare au o proprietate similară, numită spin. Neutrinii sunt speciali: în sens clasic, ei s-ar învârti doar într-un sens faţă de direcţia de mişcare, nu în celălalt!
Natura are preferinţe! De ce nu în celălalt sens? Nu ştim!
Ștefan Procopiu algoritm:” În 1912, Ștefan Procopiu a calculat teoretic valoarea magnetonului, momentul magnetic al electronului. Rezultatul său, publicat într-o revistă locală din Iași, a fost ulterior confirmat de Niels Bohr și a devenit cunoscut ca magnetonul Bohr-Procopiu. A continuat cercetările, contribuind semnificativ la studiul depolarizării luminii, fenomen denumit „fenomenul Procopiu”.
Eugen Bădărău Eugen Bădărău a fost un pionier în optică și fizica gazelor. A dezvoltat un interferometru și a studiat descărcările electrice în gaze. În România, a creat un cadru de cercetare colaborativ, fiind profesor la Universitatea din București și având o influență importantă asupra fizicii experimentale.
Horia Hulubei Horia Hulubei a revoluționat spectroscopia razelor X. A îmbunătățit aparatele de măsurare și a identificat teoretic elementele Dor și Moldavium. Deși recunoașterea internațională a lipsit, a fondat Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, contribuind la dezvoltarea cercetării fizice în România.
Șerban Țițeica Doctorand al lui Werner Heisenberg, Șerban Țițeica a realizat cercetări fundamentale în mecanica cuantică și teoria metalelor. În România, a fost profesor de fizică teoretică, contribuind semnificativ la educație și cercetare.
Alexandru Proca Alexandru Proca este renumit pentru ecuațiile care îi poartă numele, o generalizare a ecuațiilor Maxwell pentru fotoni masivi. Aceste ecuații sunt fundamentale în fizica teoretică.
Ștefania Mărăcineanu Pionier al ploii artificiale, Ștefania Mărăcineanu a explorat efectele radioactivității asupra norilor. Deși nu a obținut succes notabil, ideile sale au fost un pas important în cercetare.”
#stiinta #fizica #science #tehnologie #technology #cristianpresura algoritm:”Spațiu-timpul este scena Universului, cu patru dimensiuni și o curbură integrată prin teoria relativității, unde spațiul și timpul sunt unificate. Mișcarea corpurilor libere și traiectoriile razelor de lumină sunt determinate de metrica spațiu-timpului, care descrie curbura acestuia, și nu de forțe clasice, precum în teoria lui Newton.
Principiul echivalenței afirmă că mișcarea unui corp liber într-un câmp gravitațional nu depinde de masa sau compoziția sa, ci doar de spațiul vid din imediata sa proximitate. Generalizarea liniilor drepte din spațiul euclidian într-un spațiu curb este dată de geodezice, traiectorii care minimizează sau maximizează distanța. Obiectele libere se mișcă pe geodezice temporale, iar lumina pe geodezice nule.
Această abordare explică sincronizarea mișcării corpurilor adiacente și descrie cum obiectele se deplasează pe linia de univers determinată de spațiu-timpul curb. De exemplu, Stația Spațială Internațională “cade liber” în jurul Pământului, urmând o geodezică.
Geodezicele sunt definite prin ecuații complexe ce implică simbolurile Christoffel, derivate din metrica spațiu-timpului. Mișcarea liberă în câmp gravitațional este o cădere pe aceste geodezice. În spațiu-timpul Minkowskian, traiectoriile liniilor universului sunt rectilinii și uniforme. Dilatarea timpului în câmp gravitațional influențează măsurătorile, cum ar fi timpul propriu al unui ceas.
Această viziune modernă asupra mișcării exclude interacțiunile clasice între corpuri și reinterpretează Universul ca un spațiu-timp curbat în care corpurile și lumina urmează geodezicele generate de condițiile inițiale. Astfel, fiecare obiect “alege” traiectoria care maximizează timpul propriu, conform legilor relativității generale.”
https://surfshark.com/presura. De sărbători obține 4 luni adiționale pentru abonamentul Surfshark, la un preț de neegalat! 00:00:00 – Ştefan Micle 00:01:36 – Emanoil Bacaloglu 00:03:58 – Dimitrie Negreanu 00:06:14 – Constantin Miculescu 00:07:35 – Dimitrie Bungețianu 00:08:41 – Dragomir Hurmuzescu
#stiinta #fizica #science #tehnologie #technology #cristianpresura #adam algoritm: “Ștefan Micle Ștefan Micle, un ardelean sărac din Feleac, a participat la Revoluția din 1848 alături de Avram Iancu. Absolvent al Politehnicii din Viena, a devenit profesor și rector la Universitatea din Iași, unde a susținut primele lecții publice despre electricitate și optică. S-a căsătorit cu Veronica Micle într-un aranjament, ignorând zvonurile despre legătura ei cu Mihai Eminescu.
Emanoil Bacaloglu Emanoil Bacaloglu, provenit dintr-o familie de origine greco-turcă, a studiat fizica la Leipzig și Paris, sub îndrumarea unor savanți renumiți. Întors în țară, a devenit profesor la Universitatea din București, publicând primul manual de fizică în Țara Românească. A fost pionier în cercetarea fenomenelor capilare și a insistat pe aplicabilitatea practică a științei, utilizând concepte noi precum electromotoarele.
Dimitrie Negreanu Dimitrie Negreanu, primul român cu doctorat în fizică, obținut în 1889 la Sorbona, a studiat sub îndrumarea lui Gabriel Lippmann. Cercetările sale s-au axat pe conductivitatea electrică și constantele dielectrice ale lichidelor. A fost profesor la Universitatea din București, autor de manuale școlare și cursuri universitare.
Constantin Miculescu Constantin Miculescu, susținut de profesorul Bacaloglu, a studiat la Sorbona, obținând doctoratul în 1891 pentru cercetări despre echivalentul mecanic al caloriei. Aparatul său inovator pentru măsurarea temperaturii a îmbunătățit metodele lui Joule. Revenit în România, a predat la Universitatea din București, dedicându-se cercetărilor în optică.
Dimitrie Bungețianu Primul doctor în fizică din România, Dimitrie Bungețianu, a obținut titlul în 1912 cu o teză despre viteza sunetului și rezonanța acustică a lichidelor. Este considerat părintele acusticii românești datorită experimentelor sale și formulelor empirice dezvoltate.
Dragomir Hurmuzescu Dragomir Hurmuzescu, un mare fizician experimentalist, a studiat la Paris, demonstrând pentru prima dată că radiațiile X ionizează aerul. Întors în țară, a înființat Institutul Electrotehnic și primul post de radiodifuziune din România. Contribuțiile sale la electrotehnică și comunicații au avut aplicații practice remarcabile.
Concluzie Fizicienii români din secolul XIX și începutul secolului XX au avut contribuții semnificative în educație, cercetare și aplicarea științei, punând bazele fizicii moderne în România.”
#stiinta #fizica #science #tehnologie #technology #cristianpresura #ad algoritm:”În teoria relativității generale, spațiu-timpul, descoperit în relativitatea restrânsă, este considerat curb. Această curbură poate fi înțeleasă prin analogii precum suprafețele curbe sau un inel închis, care devine universul unei furnici unidimensionale. În acest model, spațiul este reprezentat de perimetrul inelului, iar timpul – de dimensiunea verticală a sferei formate din expansiunea inelului.
Metrica spațiu-timpului descrie structura acestuia, fiind reprezentată prin tensorul metric 𝑔 g, care diferă în fiecare punct. Aceasta determină distanțele dintre evenimente în spațiu-timp, măsurate prin formula relativistă. Spre exemplu, lungimea unei traiectorii între două evenimente reflectă timpul propriu al unui ceas care parcurge această traiectorie.
În universul nostru, spațiul-timpul are patru dimensiuni (o dimensiune temporală și trei spațiale), fiind descris printr-o metrică ce poate fi o matrice 4 × 4 4×4. Dacă spațiu-timpul nu este curb, această metrică se reduce la cea minkowskiană. În modele cosmologice, expansiunea sau contracția spațiu-timpului, cum ar fi Big Bang-ul sau Big Crunch-ul, este ilustrată prin analogii precum inelul furnicii, care poate dispărea la un punct, sugerând sfârșitul timpului.
De asemenea, două întrebări fundamentale rămân deschise: Cum se mișcă obiectele într-un spațiu-timp curb? Cine determină structura acestui spațiu-timp? Dacă în modelul furnicii, noi am stabilit structura, în cazul universului nostru, întrebarea despre un potențial Creator sau un alt factor rămâne fără un răspuns clar.”
În ce fel ne pregătește școala românească pentru viață? Este capabil sistemul de educație din România să formeze cetățeni responsabili și autonomi, înzestrați cu gândire critică? Ce șanse au copiii din mediile defavorizate de a deveni adulți integrați în societate? Ce fel de profesori pregătim pentru a pregăti un viitor mai bun și mai drept?
Vor participa: Ioana Grindean, Ciprian Mihali, Emil Moise, Cristian Presură, Florina Russu, Cătălin Teniță
#stiinta #fizica #science #tehnologie #technology #cristianpresura #ad algoritm:”În România, fizica a fost inițial predată în greacă, fiind influențată de fostul Bizanț. Academia Domnească de la Sfântul Sava (1694-1776) a fost un important centru educațional. Aici, Sevastos Kyminitis, invitat de Constantin Brâncoveanu, a predat fizica ca parte a filozofiei naturale, promovând filosofia neoaristotelică a lui Teofil Coridaleu.
Manase Eliade, primul profesor exclusiv de fizică în România, a fost trimis să studieze în Italia și Grecia, aducând aparate precum mașina pneumatică și cea electrostatică, care au revoluționat studiul fizicii. Printre alți profesori importanți se numără Rigas Velestinlis și Nichifor Theotokis, acesta scriind „Elemente de fizică” inspirat de Descartes și Newton. Veniamin din Lesbos a propus teoria „pantachekineton”, explicând gravitația printr-un fluid eteric. Constantin Vardalahos a accentuat fizica experimentală, influențat de Benjamin Franklin.
În 1818, Gheorghe Lazăr a fost primul care a predat fizica în limba română, promovând utilizarea limbii naționale pentru științe. Discipolul său, Petrache Poenaru, a brevetat stiloul și a reformat învățământul, dotând Școala de la Sfântul Sava cu manuale și aparate de fizică. În perioada revoluției pașoptiste, echipamentele științifice au fost distruse, simbolizând schimbările vremurilor.
Alexe Marin a popularizat fizica prin abordări practice, cum ar fi explicarea mecanicii folosind unelte țărănești. El a scris manuale și a studiat la Paris, sub îndrumarea lui Gay-Lussac și Urbain Le Verrier. În 1849, Teodor Stamati a publicat primul manual de fizică în limba română, „Fizica elementară”, și un dicționar tehnic pentru termeni specifici, contribuind la dezvoltarea terminologiei românești.
Astfel, educația în fizică din România a fost marcată de personalități care au combinat tradiția, inovația și predarea accesibilă.”
