Urmareste aici toata seria “Dicţionarul de idei şi ideologii” (2i) din care acest video face parte:
https://www.youtube.com/playlist?list=PLcod69NUBSYiMviyDe9t5CYTra8MXVRsF
Invitat: Mihai Maci. Moderatori: Cristian Presura si Ciprian Mihali. Dupa dezbatere continuam pe https://www.discord.gg/presura unde ni se va alatura si domnul Mihai Maci. Va asteptam!
Laicitatea nu e nimic altceva decât afirmarea – lipsită de ambiguități – a separației dintre stat (și ceea ce ține de domeniul public) și credință (care ține de convingerile fiecărei persoane) și a neutralității statului în raport cu orice religie. Statul nu are autoritatea de a interveni și de-a normativiza credințele fiecăruia și nici modalitățile în care oamenii consimt să își trăiască credința în comun. Pentru binele tuturor, statul protejează libertatea de conștiință și valorile comune întregii societăți.
Aceasta înseamnă, pe de o parte, că statul nu e instrumentul nici unei credințe (inclusiv a celor ce țin de umanismul secular) și nici a unei biserici sau asociații în impunerea unor convingeri ce aparțin domeniului religios. Pe de altă parte, statul nu are abilitarea de a limita sau de a interzice credințe pe teritoriul său și nici pe aceea de a se pronunța asupra opiniilor religioase ale cetățenilor. Fiecare e liber să creadă în ceea ce dorește, iar statul trebuie să respecte egalitatea morală a indivizilor și să protejeze libertatea de conștiință a fiecăruia.
În lumea modernă există o distincție netă între cunoștințe(le științifice) – care sunt universale – și credințe – care sunt personale. Acesta e motivul pentru care educația publică vizează dobândirea de către elevi a cunoștințelor (științifice), în vreme ce transmiterea credinței e o problemă ce ține de familia și/sau de mediul confesional ori neutru al fiecăruia. Știința nu e o credință (printre altele), ci o modalitate de chestiona realul.
Laicitatea este garanția politică și juridică de existență a tuturor confesiunilor și a tuturor formelor de credințe.
