Bineti ati venit la seria noua “arhivele viitorului”!
Cu Iulia Militaru & Miki Braniște
Odată cu situația particulară în care ne-au împins evenimentele recente a sporit și interesul general pentru „ce-va-să-fie” și „cum mai proiectăm viitorul?”. Ne-am trezit deodată în imposibilitatea de a discuta adecvat și de a adapta noțiunea de viitor contextului actual, orice reprezentare a lui devenind imposibilă. Cauza pare a fi în primul rând o eradicare a gândirii utopice din conștiința colectivă cu rădăcini în spaima occidentală față de această gândire și în teoriile sfârșitului istoriei, a neîncrederii în marile narațiuni, totul culminând într-un discurs conservator, antiprogresist, și generând un val de pesimism și o lipsă de perspectivă. Literatura pseudo-progresistă care a mai supraviețuit ieșirii din postmodernitate reflectă de fapt această situație a neputinței de a imagina. Literatura contemporană începe să se închidă într-o formă de performativitate sterilă și apolitică, atunci când nu eșuează complet în cinism. Cum poate să contribuie literatura la reabilitarea imaginației și la mobilizarea speranței active pentru viitor? *** Presiunea constantă în vederea asigurării nevoilor de bază pentru supraviețuire sau unui trai decent a unei părți majoritare a populației globului este tot mai mare în timp ce bogăția se acumulează la cei 1%. În această situație de presiune sunt incluși și artiștii și persoanele care contribuie la cultura vie, lucru ce îi îndepărtează de ceea ce ar trebui să fie mizele muncii lor. Arta și cultura sunt locul din care ne putem inspira pentru modele alternative de trai într-o lume globală care se bazează pe narațiuni dominante create în jurul creșterii economice cu orice preț. Retragerea statului din susținerea domeniului artistic și cultural este tot mai evidentă, iar presiunea financiară are deja efecte. Supraviețuirea individuală și instituțională duce la schimbarea focusului către subiecte care ne fac mai ușoară adaptarea la condițiile existente, conforme unei realități care nu trebuie schimbată, adică o realitate care stimulează o gândire ne-critică. Marginile, încă vii și în auto-chestionare în raport cu centrul, pot fi sursa de gândire laterală care poate impulsiona imaginația către viitoruri alternative.
Miki Braniște Curator, manager cultural, lector asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Manager cultural și curator pentru arte performative și proiecte interdisciplinare, Miki este președintă a asociației Colectiv A din Cluj. A fost directorul festivalului TEMPS D’IMAGES din Cluj din 2008 până în anul 2017. Între 2009 si 2019 a fost membră a board-ului de conducere a spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule participând activ la strategia generală a acestuia. Între 2017-2019 a realizat programul artistic dedicat artelor spectacolului la Fabrica de Pensule. Începând cu anul 2017 a creat, în calitate de curator, programul Cultural Management Academy la inițiativa Goethe Institut Bucharest. A dezvoltat o activitate susținută în curatoriat și management cultural acestea reprezentând totodată și domeniile ei de expertiză. Începând cu anul 2018 a devenit lector asociat la Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj.
