8. Dreptul la un mediu curat și tragedia bunurilor comune

1 Comment

1. Buna discutia! Am ramas totusi cu un gust amar la minutul 1:12:21, cand se folosesc surse "teoria conspiratiei" pentru a cita cartelul Phoebus ca un exemplu de obsolescenta planificata. Si daca ma apuc sa caut pe wikipedia, asa zisa sursa verificata de informatii, in versiunea in romana gasesc aceleasi acuzatii fara nici o acoperire dar in versiunea in engleza lucrurile sunt mai nuantate: https://en.wikipedia.org/wiki/Phoebus_cartel
   
   Exista un tradeoff intre energia consumata de un bec, durata de viata si calitatea (incadescenta) luminii obtinute. Orice teste facute inclusiv dupa condamnarea stabilirii duratei de viata a becurilor la 1000 de ore au dovedit ca este durata care duce la cel mai mic consum de energie si cea mai mare calitate a luminii la o durata rezonabila de viata a filamentului. Becuri cu lumina mai buna se ard mult mai repede, becuri care dureaza mai mult consuma mai mult si lumineaza precum o lumanare.
   
   Desi au fost condamnati pentru politici gen cartel in USA pe la 1950, durata de viata a becurilor cu incandescenta a ramas aceeasi. Daca acel cartel ar fi "impiedicat progresul pentru avantaje economice" de ce nu s-a gasit o varianta mai buna dupa 1950? Progresul s-a facut doar o data cu trecerea la becuri led.
   
   Argumentul ca acei oameni au stabilit acea durata de viata pentru profituri este ridicol, tinand cont ca un bec costa cativa centi si exista practica in SUA sa se dea becuri gratis dupa ce s-au ars de la multe firme de electricitate.
   
   Este mai degraba un exemplu de o prima comunitate care s-a intrunit pentru a stabili standarde de calitate bazate pe teste.
   
   Este pentru mine inca o dovada de cat de subtire e granita intre standard de calitate si cartel, intre comunitate si mafie, intre bine si rau.

   Reply