Arhivele viitorului – ep. 36: De ce mai avem nevoie de educație umanistă?

Situația aceasta îngrijorătoare contrastează acut cu rolul central, bine cunoscut și documentat, pe care umanioarele și artele liberale l-au jucat în istoria democrației. Literatura și filosofia au contribuit, literalmente, la schimbarea lumii, la consolidarea regimurilor democrate liberale, și cu toate acestea, ceea ce constatăm este că părinții majorității tinerilor studioși de azi devin anxioși, dacă copiii lor doresc să studieze științele umaniste sau dacă aceștia se dovedesc a fi analfabeți din punct de vedere financiar, dar nu par să fie câtuși de puțin îngrijorați dacă educația lor în domeniul umanioarelor este precară și deficitară..”

Aceste fragmente sunt preluate din eseul “Sfârșitul umanioarelor? De ce mai avem încă nevoie de educație umanistă în universități?” scris de Mircea Dumitru, eseu aflat în curs de publicare în volum.

Despre invitați:

Mihaela Miroiu este o teoreticiană feministă română și activistă pentru drepturile omului. A fost profesoară universitară de științe politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. Interesele sale de cercetare cuprind teoriile politice feministe, etica politică, ideologiile politice actuale și politicile de gen. Mihaela Miroiu a introdus cursul de etică politică în 1997 și a scris, în colaborare cu Gabriela Blebea, prima lucrare de etică profesională în 2001- Introducere în etică profesională. Semnificativ pentru interesul ei constant pentru perspectiva etică în teorii politice și politici de gen este faptul că a utilizat o grilă de etică politică în construcția analizelor cuprinse în volumului „Ideologii politice actuale. Semnificații, evoluții și impact” (2012). Mihaela Miroiu a contribuit semnificativ la reformarea predării filosofiei în liceu, după căderea comunismului.

Mircea Dumitru este doctor în filosofie al Tulane University (New Orleans, Louisiana) din anul 1998 cu o teză despre modalitate şi incompletitudine. Este, de asemenea, doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti, cu o teză despre neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe. Este specializat în logică filosofică, filosofia limbajului şi metafizica analitică a modalităţii. Prof.univ.dr. Mircea Dumitru a publicat peste 50 de articole în reviste de specialitate şi capitole pe teme ca logică modală, teorii despre adevăr, semnificaţie, raţionalitate, filosofia lui Wittgenstein, logică contemporană (Quine, Kripke, Kit Fine), realism, esenţialism, relativism. Competenţele sale de predare şi cercetare acoperă domeniile logicii filosofice, logicii simbolice, filosofiei limbajului, metafizicii modalităţilor, epistemologiei, filosofiei minţii şi a conştiinţei.
De asemenea, a tradus în limba română lucrări de Nozick, Nagel, Wittgenstein, Quine, Forbes, Kripke.

Similar Posts: