Se pare că se pregătește să creeze materie din lumină.
Ai auzit că materia și antimateria se anihilează și produc lumină.
Dar știi că se poate și invers? Când mai mulți fotoni (particule de lumină) se ciocnesc, ei pot crea din vid, în condiții potrivite, o pereche electron–pozitron (pozitronul fiind antiparticula electronului).
Totuși, unul dintre fotoni trebuie să aibă o energie foarte mare pentru ca procesul, numit Breit–Wheeler multiphoton, să aibă loc.
Chiar dacă laserul de la Măgurele are o putere instantanee record, energia unui singur foton este mică, deoarece laserul folosește lumină infraroșie.
Fotonii de înaltă energie (fotonii gamma) sunt produși, de obicei, în explozii stelare
sau în acceleratoarele moderne de particule.
Acum însă, cercetătorii care folosesc laserul Apollon (Franța) și laserul de la Măgurele au demonstrat generarea unor fascicule gamma foarte intense și de înaltă energie folosind lasere. Iată cum!
Mai întâi, laserele de mare putere au fost concentrate pe un gaz ionizat. Lumina intensă a creat o plasmă oscilatorie care, la rândul său, a generat câmpuri electrice puternice. Aceste câmpuri electrice au accelerat o parte din electroni până la energii foarte mari.
În a doua etapă, o folie de poliester a fost plasată în calea fasciculului laser. Laserul a creat o plasmă în zona de contact, care a acționat ca o oglindă și a reflectat parțial lumina laserului.
Electronii energetici din prima etapă s-au ciocnit de această lumină laser într-un proces numit efectul Compton invers. Fotonii gamma emişi în timpul acestei interacțiuni aveau energiile mari dorite.
Generarea de fotoni gamma de înaltă energie, din lumină laser, este un rezultat deosebit, dar este doar primul pas. Al doilea pas ar fi ca acești fotoni să interacționeze cu un alt fascicul laser. Doar atunci vor putea fi create perechi electron–pozitron prin această metodă Breit-Wheeler.
Privind cerul, vedem doar galaxii, fiecare aflată la miliarde de ani-lumină. Sunt fosile ale Universului timpuriu. Unele apar roșii și mici din cauza expansiunii cosmice și deplasării spre roșu a luminii. În interiorul lor, vedem contrastul dintre stelele albastre tinere din brațele spiralate și cele bătrâne, roșii, din centru. Unele galaxii propulsează jeturi de electroni la distanțe uriașe.
Galaxiile vin în multe forme: eliptice, spiralate, ciudat distorsionate de fuziuni. Unele formează clustere galactice, altele fuzionează și creează cozi stelare. De fiecare dată, gravitația este sculptorul nevăzut. Inelul lui Einstein apare când lumina unei galaxii este curbată de gravitația altei galaxii din față, creând imagini arcuit deformate.
Galaxia Sombrero, Andromeda, M87 – fiecare are propria poveste, propria structură internă. În galaxiile tinere, se formează stele din norii de gaz și praf, iar în galaxiile bătrâne, vedem doar urma trecutului.
Ne întrebăm dacă undeva, printre miliardele de stele, există viață inteligentă. Poate chiar în acele filamente roșii de gaz sau în grupuri de galaxii care ne privesc din depărtare. Unele galaxii par să-și ascundă nucleul, protejat de câmpuri magnetice puternice.
Universul este un vast spectacol de lumină, gravitație și materie. Suntem praf de stele, născuți din fuziuni nucleare. Să înțelegem toate aceste lumi poate fi misiunea inteligenței artificiale – căci mintea omului pare uneori prea mică în fața infinitului.”
În varianta religioasă, Kierkegaard propune saltul credinţei: acceptăm iraţional existenţa lui Dumnezeu pentru a găsi sens şi a domoli frica de moarte. Creştinismul pune viaţa sub semnul eternităţii şi cere responsabilitate, sacrificiu şi autenticitate. Fără Dumnezeu, însă, rămâne provocarea de a inventa sensul. Nietzsche declară „Dumnezeu a murit” şi cere reevaluarea valorilor; Ubermenschul devine figura omului care îşi asumă libertatea totală. Sartre dezvoltă ideea: existenţa precede esenţa, iar fiecare alegere construieşte identitatea. Suntem „condamnaţi la libertate”, iar responsabilitatea absolută generează anxietate, pentru că nu există criterii externe definitive de bine şi rău.
Camus împinge diagnosticul mai departe către absurd: viaţa nu oferă niciun sens obiectiv, iar mitul lui Sisif simbolizează efortul uman de a găsi fericire chiar într-o sarcină inutilă. Acceptarea absurdului devine, paradoxal, un fel de eliberare.
Dincolo de poziţia teistă sau ateistă, textul subliniază două realităţi: (1) conştiinţa, cu qualia ei – durerea, gustul, bucuria – diferă fundamental de „fiinţarea în sine” a obiectelor; (2) libertatea umană este preţioasă şi teribilă, pentru că impune alegerea continuă într-un univers al incertitudinii. Astfel, sensul nu este descoperit, ci construit, fie prin credinţă, fie prin lucrarea liberă a propriei voinţe.
Autorul pledează pentru luciditate şi modestie: ştiinţa dezvăluie legi, dar nu explică substratul ultim; cunoaşterea rămâne provizorie. În faţa necunoscutului, filozofia nu dă răspunsuri finale, ci clarifică fricile şi pregăteşte spiritul pentru inevitabil. Speranţa nu dispare: putem trăi astfel încât să „merităm” nemurirea ori, cel puţin, să onorăm raritatea conştiinţei noastre în cosmos. În final, indiferent de credinţă, responsabilitatea de a trăi autentic, cu seriozitate şi compasiune, aparţine fiecăruia.”
Cartea sa de carte popularizare — „Chiar fi, fie ar fi măsura conștiinței” — prezintă pe înțeles aceste idei fără formule complexe. Discuțiile sale cu Philipp sau colaboratorii de la Wisconsin au dus la dezvoltarea unei cască somn care, măsurând semnale encefalogramă, emite sunete în deep sleep pentru a prelungi starea de somn adânc.
În 2025, grupul IIT Concerned (incluzând pe Daniel Dennett, Bernard Barthes, Patricia Churchland) a publicat un articol în care acuză pseudoștiință acuzații la adresa IIT, susținând că nu există încă o măsură derivată direct din ecuațiile fizice și că studiile existente evaluează doar complexitate generică, nu phi specific. Ei cred că teoria nu este teoria dominantă și riscă să concentreze finanțări pe un singur model.
Tononi răspunde că inteligența și conștiința pot fi disociate: un software poate prezenta relații cauză-efect, dar fără miza supraviețuirii rămâne o pseudo-conștiință. În schimb, organismele biologice procesează informație cu miza supraviețuirii, generând conștiință reală.
Un punct central este și problema qualia senzații — calitatea inefabilă a experiențelor subiective. IIT propune că fiecare quală corespunde unei structuri cauză–efect ireductibile, asemănător atomismului subiectivității. Astfel, structura maxim integrată nu doar măsoară cantitatea de conștiință, ci și identifică profilul calitativ al senzațiilor.
În plus, Tononi susține că IIT admite liber arbitru autentic: organismul în zona de informație maxim integrată nu acționează ca un lanț mecanic de neuroni, ci ia decizii reale, ceea ce conferă responsabilitate. Criticii observă însă că, fără o măsură fizică clară, rămâne dificil de comparat IIT cu alte teorii ale conștiinței (de exemplu, Global Workspace sau Higher-Order Thought).
Deși recunoaște că IIT nu este teoria finală, Tononi consideră că integrarea informațională e un element important. Problemele majore rămân însă lacunele în înțelegerea probleme creier și „hard problem” al conștiinței: cum descriem experiența subiectivă din afara ei?”
Cine poate transmite mesaje telepatice instantaneu, la distante enorme, poate trimite mesaje in trecut!
Cum se poate? Pai uite cum!
Poate te gandesti ca instantaneu inseamna ca tu sa te culci in pat in acelasi moment cu un extraterestru, aflat la ani lumina departare.
Teoria relativitatii a distrus insa conceptul asta de simultaneitate absoluta.
Exista sisteme de referinta in care tu te culci “simultan” nu cu momentul cand extraterestrul se culca seara, asa cum e in timpul tau, ci cu cel in care extraterestrul se trezeste in dimineata aceleasi zile, adica cu 12 ore mai devreme!
Sa zicem ca acum tu ii transimiti instantaneu un mesaj telepatic, in acest sistem nou de referinta, cand tu esti seara la culcare si, in sistemul tau de referinta, la el este tot seara si merge la culcare. Pentru ca tu folosesti acest nou sistem de referinta, mesajul va fi primit de extraterestru in dimineata aceleiasi zile, pentru ca aici, in acest nou sistem de referinta, aceste momente sunt simultane.
Acum el iti trimite telepatic acelasi mesaj inapoi, tot asa, intr-un sistem de referinta in care, pentru ca la el e dimineata, la tine este seara zilei precedente.
In final, se realizeaza minunea: mesajul a ajuns la el cu 12 ore mai devreme si la tine, cu 24 de ore inapoi in timp, adica in ziua precedenta celei in care tu ai transmis mesajul!
Adica mesajul a circulat inapoi in timp!
Deoarece calatoria inapoi in timp creeaza tot felul de paradoxuri, se crede ca nimic nu poate cirula instantaneu in Univers, nici macar informatia, nici macar telepatia, daca ea o fi existand!
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
De fiecare dată când privești cerul, gândește-te, asiști la nașterea unui Univers! A Universului nostru!
Cum, vei spune, dar Universul are deja 13,8 miliarde de ani. Nu e deja bătrân?
Nu. Ca să fie bătrân, ar trebuie să se apropie de sfârșitul vieții sale! iar asta poate fi foarte departe în timp!
De ce? Pentru că spațiul este încă în expansiune după Big Bang. Mai mult, expansiune este accelerată!
Pentru ca Universul să se apropie de sfârșitul său, el trebuie să își oprească această accelerare a expansiunii, apoi să decelereze, până când expaniunea spațiului să se oprească cu totul.
Mai mult, după aceea, spațiul unviersului observabil ar trebui să se adune înapoi la loc într-un punct, așa cum era la Big Bang și universul să își înceteze viața printr-un Big Crunch!
Dar hei, nu știm cât va dura expansiunea accelerată a universului, pentru că nu știm ce este energia întunecată, cea care o provoacă. De fapt, nu avem niciun indiciu că energia întunecată s-ar epuiza în curând.
Chiar dacă se consumă “energia întunecată”, și rata de expansiune nu mai crește, tot nu știm când se va opri expansiunea cu totul și nici când spațiul s-ar contracta la loc, dacă o va face; pentru asta ar trebui să știm precis toată cantitatea de energie în univers și forma ei.
Știm însă că în univers cele mai multe stele sunt pitice roșii, stele mai mici decât Soarele și care “ard” între ghilimele trilioane de ani. Toate piticele roșii sunt în copilăria lor.
După câte știm, Universul ar putea exista ciar și o eternitate, dacă condițiile inițiale permit asta, timp în care până și găurile negre supermasive s-ar evapora peste trilioane de trilioane de ani, după care s-ar putea așeza liniștea eternă.
Modelele uzuale estimează că Universul va mă trăi cel puțin trilioane de ani. Există și modele care iau în calcul că energia întunecată ar putea varia foarte repede. Acestea dau cea mai mică cifră pentru cât ar mai putea trăi Universul: zeci de miliarde de ani.
Cel mai probabil suntem deci în copilărie Universului. Să ne aminte de asta când privim cerul!
Accesează https://surfshark.com/presura sau folosește codul PRESURA la finalizarea comenzii pentru a primi 4 luni extra de Surfshark VPN! 00:00:00 – Ce culoare are cerul? 00:01:32 – Dualitatea undă – corpuscul 00:03:23 – Despre Univers! 00:06:29 – Cum arată particulele elementare? 00:07:42 – De ce prinde mingea de fotbal efect? 00:08:37 – Mesaje telepatice în trecut!
algoritm:”În fiecare clipă privim cerul şi ne bucurăm de albastru, deşi lumina solară este compusă din toate culorile spectrului. Moleculele aerului împrăştie mai eficient undele cu lungime de undă în jur de 400 nm, pe care creierul le interpretează ca albastru, proces atribuit qualia‑urilor.
Electronul a fost iniţial identificat ca particulă de J. J. Thomson în 1897, iar în 1927 G. P. Thomson a demonstrat comportamentul său ondulatoriu. Dualitatea undă‑corpuscul se manifestă acum şi la atomi: experimente recente cu monostraturi de grafenă au difractat atomi de hidrogen şi heliu, confirmând natura lor de undă la scară atomică.
Universul, cu vârsta estimată de 13,8 miliarde de ani, continuă să se extindă accelerat sub influenţa energiei întunecate. Pentru a atinge un potenţial sfârşit, expansia ar trebui mai întâi să scadă, apoi să revină în colaps. Lipsa de cunoştinţe despre natura şi evoluţia energiei întunecate ne împiedică să prezicem durata vieţii universului, care ar putea varia de la zeci de miliarde la trilioane de ani.
Particulele elementare nu pot fi descrise ca simple bile. În teoria câmpurilor cuantice, electronul corespunde unui pachet discret de energie al câmpului Dirac. Toate particulele sunt fluctuaţii cuantice, iar modelele matematice rămân singurele instrumente prin care le interpretăm.
Efectul Magnus explică traiectoria curbată a mingii de fotbal în aer. Rotaţia mingii generează un gradient de presiune: de o parte, frecarea împinge aerul în raport cu rotaţia, provocând diferenţa de presiune care deviază mingea în direcţia rotaţiei.
Teoria relativităţii aboleste simultaneitatea universală, ceea ce permite scenarii în care semnale instantanee ar putea călători în trecut, creând paradoxuri temporale. Pentru a preveni contradicţii cauzate de călătoria în timp, se presupune că nimic nu se poate propaga instantaneu, nici măcar informaţia.
Descoperirea qualia ne arată că orice interpretare senzorială depinde de structura şi evoluţia creierului uman, nu doar de proprietăţile fizice ale undelor electromagnetice. Aceste perspective redeschid întrebări fundamentale despre natura realităţii.
Prin aceste explicaţii, înţelegem cât de strâns legate sunt fenomenele microscopice de realitatea macroscopică pe care o trăim. Explorează aceste teme în profunzime pentru a descoperi legături neaşteptate între percepţie, materie şi cosmos. Abonează-te pentru mai multe explorări ştiinţifice.”
Da, este adevărat, lumina albă care vine de la Soare are în ea toate culorile curcubeului.
Albastru ajunge să fie împrăștiat foarte eficient de moleculele de aer; în felul acesta toată atmosfera este brăzdată de aceste raze de lumină albastre, care sunt împrăștiate peste tot.
Dar este cerul albastru?
De fapt, o rază de lumină nu are culoarea în ea, este o oscilație a câmpurilor electrice și magnetice, cu o anumită frecvență și o anumită lungime de undă.
În cazul luminii “albastre”, lungimea de undă este de aproximativ 400 nm.
Dar atenție, raza de lumină cu această lungime de undă, capătă culoarea “albastră” abia când atinge ochiul nostru și mai ales când informația ajunge la creier. Abia aici creierul îi atribuie o culoare, albastru în acest caz.
Filozofii spun că acum lumina a căpătat o calitatea adițională, cea de culoare. Dacă înainte era doar o simplă undă electromagnetică, acum creierul nostru i-a atribuit o calitate adițională, o “culoare”. Aceste calități adiționale poarta numele generic de qualia.
Albastrul este, deci, o construcție a creierului nostru, o calitate adițională, așa cum sunt toate culorile.
Cerul este plin de unde luminoase (electromagnetice), mai ales cu lungimea de undă de 400 de nm, dar cerul nu este, el însuși, albastru.
algoritm:”În dialogul cu Horia, interlocutorul vorbește despre experienţa și impactul canalului său de YouTube, subliniind că platforma i-a adus un public mult mai numeros decât televiziunea sau cărţile. El explică structura fiecărui video, folosind ca exemplu seria despre Nicu Ceauşescu, realizată pe baza unui text scris de istoricul Vasilescu, care documentează viaţa din comunism şi ultimii ani ai lui Nicu (1990–1996). Fiecare episod e construit în trei faze: redactarea textului, filmarea şi înregistrarea, apoi editarea, coordonată de Dorian Istrătescu, care selectează imagini istorice şi fotografii de arhivă.
Tema centrală a filmului despre Nicu Ceauşescu este întrebarea morală „sunt copiii vinovaţi de păcatele părinţilor?”, dezbătută prin prisma compasului moral individual. Interlocutorul argumentează că prea aspră judecată îşi proiectează propriile pedepse asupra celorlalţi, pe când blândeţea reflectă un suflet iertător. El evocă contextul dramatic imediat după Revoluţie, când, la 18 ani, trăia şocul execuţiei soţilor Ceauşescu şi atmosfera de victorie unanimă, dar şi traumă personală, mărturisind că a refuzat să tragă în terorişti sub ordine militare neclare.
Discuţia explorează psihanalitic dramatismul situaţiei lui Nicu Ceauşescu: deşi avea libertăţi nelimitate, a ajuns deprimat şi dependent de alcool după asasinarea tatălui, trăind un contrast între putere şi neîncredere de sine. Se remarcă influenţa constantă a figurilor parentale: fostul dictator îi asigura un destin, iar mama şi profesorul Plăviţu îi redactau tezele de doctorat, anulându-i sentimentul de autonomie.
Pe lângă acest studiu de caz, intervievatul aduce în discuţie un experiment psihologic cu şoareci, în care controlul asupra sursei de şoc reduce semnificativ stresul, subliniind că frica nu e doar despre pericol, ci despre lipsa certitudinii.
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
0:00 Intro – Starship vs. China 1:00 Lansarea Starship și explozia 15:30 Probleme tehnice la Starship (analiză) 30:45 Planurile SpaceX după eșec 37:10 Programul spațial al Chinei – context 45:00 Cum vede China eșecul Starship 52:00 Concluzii și perspective
Unul dintre obiectivele majore ale Starship este implicarea în programul Artemis al NASA, în special în misiunea Artemis 3, programată teoretic pentru 2027. Această misiune presupune transportul astronauților de pe orbita lunară pe suprafața Lunii cu ajutorul unui model modificat numit Starship HLS (Human Landing System). Însă acest plan implică un proces complex de alimentare cu combustibil pe orbita Pământului, ceea ce necesită între 15 și 20 de lansări Starship de succes – un lucru care nu s-a realizat încă.
În paralel, China dezvoltă propriul program de aselenizare, mai centralizat și cu o arhitectură mai simplă, asemănătoare cu cea a programului Apollo. Dacă SUA nu reușesc să respecte calendarul actual, este posibil ca China să devanseze misiunea cu echipaj uman spre Lună până în 2030.
Podcastul subliniază dificultățile tehnice și politice cu care se confruntă programul Artemis, inclusiv incertitudinile legate de schimbările de administrație la NASA. Deși SpaceX a realizat progrese notabile, mai ales cu prima treaptă a rachetei, provocarea majoră rămâne revenirea treptei superioare de pe orbită într-o stare perfectă de reutilizare. În final, Claudiu rămâne sceptic privind respectarea termenelor și viitorul apropiat al misiunilor lunare americane.”
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Accesează https://surfshark.com/presura sau folosește codul PRESURA la finalizarea comenzii pentru a primi 4 luni extra de Surfshark VPN!
00:00:00 – De ce nu putem atinge viteza luminii? 00:00:43 – Pisica lui Schrodinger 00:01:40 – Spațiul cosmic este întunecat, 00:02:19 – Găuri negre în sistemul solar! 00:03:28 – Călătoria înapoi în timp 00:05:32 – Vidul cuantic 00:06:41 – Soarele nostru transformat în gaură neagră!
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Pisica lui Schrödinger Conceptul de superpoziție cuantică sugerează că particulele pot exista în mai multe stări simultan. Schrödinger a imaginat o pisică aflată într-o cutie, care este simultan vie și moartă până în momentul în care este observată. Deși pare absurd, experimentul mental reflectă comportamentul real al particulelor subatomice.
De ce este spațiul cosmic întunecat? Deși spațiul este plin de lumină, este în același timp un vid aproape perfect. Fotonii nu se reflectă sau împrăștie în vid, așa că, în lipsa unei surse directe, spațiul pare negru.
Găuri negre în sistemul solar Minigăurile negre, formate după Big Bang, ar putea intra ocazional în sistemul solar. Deși extrem de dense, ele sunt foarte mici și interacționează slab cu materia, lăsând doar urme gravitaționale minore.
Călătoria în timp Paradoxul bunicului sugerează contradicții dacă te-ai întoarce în timp și ai schimba trecutul. O soluție teoretică o reprezintă buclele spațio-temporale, în care viitorul și trecutul sunt fixe și recurente.
Vidul cuantic Chiar și spațiul aparent gol conține câmpuri cuantice care fluctuează constant. Aceste fluctuații sunt rezultatul principiului incertitudinii, care domină lumea microscopică.
Soarele devine gaură neagră Dacă Soarele s-ar transforma într-o gaură neagră, gravitația asupra Pământului nu s-ar schimba, dar lipsa luminii ar duce la înghețul planetei și la dispariția vieții în timp.”
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
00:01:54 – Cum încetinește lumina în materiale? 00:04:14 – Cum au “înghețat” cercetătorii lumina 00:06:17 – Supersolide 00:09:15 – Lumina care stă pe loc 00:11:30 – Concluzie Join this channel to get access to perks: https://www.youtube.com/channel/UCYaeaGwjN_VHGrudqi-lKDw/join
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
De pildă, într-un experiment cu un cristal ce conține praseodimiu, lumina unui laser a fost absorbită, excitațiile fiind stocate în „spin waves” ale atomilor. Când cercetătorii au făcut cristalul transparent cu ajutorul unui alt laser, aceste oscilații colective s-au dezexcitat și au reemis energia sub formă de lumină. Deși pare că fotonii inițiali au stat pe loc, în realitate altă lumină a fost emisă, deoarece fotonii sunt particule indiscernabile, mereu re-creați prin absorbție și re-emisie.
Un alt exemplu privește așa-numitele „supersolide”. Cercetătorii au reușit să formeze un astfel de material în cristale fotonice (cu indice de refracție periodic), folosind polaritoni – stări hibride dintre fotoni și excitoni. În acest context, lumina pare că e „capturată” și devine parte a unei structuri colective care, la temperaturi foarte joase, se comportă precum un superfluid rigid. „Lumina care stă pe loc” se referă la energia fotonilor absorbită și menținută în polaritoni, apoi reemisă la comanda experimentatorilor.
Totul subliniază faptul că realitatea, la nivel cuantic, nu este compusă din obiecte solide și bine definite, ci mai degrabă descrisă de modele matematice, în care aceleași entități pot fi interpretate diferit: foton, undă electromagnetică sau polariton. În plus, legile mecanicii cuantice ne arată că nu putem vorbi despre același foton intrând și ieșind, căci fotonii sunt indiscernabili: nici nu există un criteriu sigur de a-i eticheta drept „originali” ori „nou apăruți”. În loc să ne imaginăm lumea ca fiind alcătuită din obiecte fixe, trebuie să acceptăm că interpretarea noastră e limitată și că ceea ce numim „lumină care stă pe loc” reprezintă, de fapt, transformarea și stocarea energiei luminoase în stări cuantice complexe.”
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
00:02:36 – Universul nostru ar fi într-o gaură neagră? 00:06:52 – Formarea sistemului solar 00:09:33 – Teoria lui Einstein-Cartan 00:14:13 – Ce se întâmplă într-o singularitate a unei găuri negre. 00:20:14 – Teoria inflației Join this channel to get access to perks: https://www.youtube.com/channel/UCYaeaGwjN_VHGrudqi-lKDw/join
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Unii cercetători propun că această direcție preferențială ar putea fi legată de condițiile din momentul Big Bang-ului, când materia ar fi avut deja o direcție de rotație imprimată, similar cu formarea unui sistem solar sau a unui vârtej. Poplawski, un fizician polonez, susține o teorie bazată pe extinderea teoriei relativității generale a lui Einstein, numită teoria Einstein-Cartan. Aceasta introduce conceptul de torsiune a spațiului, care ar explica formarea unui univers nou din interiorul unei găuri negre.
Potrivit acestei teorii, în loc să se formeze o singularitate în centrul găurii negre, ar apărea un portal asemănător unei găuri albe, ceea ce ar da naștere unui nou univers. Poplawski sugerează că universul nostru ar fi fost creat astfel, iar materia din acest nou univers ar proveni dintr-o gaură neagră existentă într-un alt univers. De asemenea, teoria lui sugerează că universul ar trebui să fie euclidian, iar raza universului observabil ar fi similară cu cea a unei găuri negre, având în vedere masa întregului univers.
Aceste idei sunt susținute de calcule care prezic o direcție preferențială de rotație a galaxiilor, iar măsurătorile recente din cadrul telescopului James Webb oferă dovezi care par să sprijine aceste teorii. Această descoperire deschide noi perspective asupra originii și structurii universului nostru.”
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
Ai întrebări de știință și vrei răspunsuri personale? Intră acum pe Patreon și eu își voi răspunde direct pe whatsapp ►https://patreon.com/cristianpresura
