Omul major, ep. 9 – Obscurele origini ale românilor și mândria lor națională (cu Ovidiu Pecican)

0
(0)

În prezentarea ultimei sale cărți, „Românii. Stigmat etnic, patrii imaginate” (Humanitas 2022), profesorul Ovidiu Pecican ne spune că vreme de secole, la adăpostul zidurilor mânastirilor sau conacelor boierești moldo-valahe, ale cancelariilor maghiare și ale palatelor voievodale s-a desfășurat timp de secole un război nevăzut. Un război neobosit, subtil și crâncen. Războiul pentru origini. De unde venim? Cine a fost aici mai întâi? Cine poate să-și ceară drepturi și întâietate? Războiul acesta este cu atât mai cumplit, cu cât unele cronici și documente, probabil maghiare, preluate și folosite și de unii cronicari români, vorbesc despre venirea cândva, târziu, a românilor ca tâlhari trimiși în ajutor ungurilor contra invadatorilor din estul sălbatic. Oroare, rușine, ofensă, strigă cronicarii și cărturarii români, care nu întârzie să aducă ei înșiși dovezi ale vechimii antice daco-romane și ale continuității românilor în aceste locuri, ca scut contra pretențiilor politice și teritoriale ale vecinilor mai puternici. Dovezi pentru mândria care începea să fie națională.

Cine suntem? De ce originile românilor sunt atât de obscure? Care sunt legendele și evenimentele istorice de la care au pornit primele cronici defăimătoare? E oare vorba despre rea-credință, sau despre imaginația scăpată din frâu a unor secretari și copiști din Evul Mediu? Care a fost rolul românilor în apărarea Regatului Ungar? Care sunt argumentele cărturarilor „naționaliști“?

Răspunsul la aceste întrebări și la multe altele, pe care Ovidiu Pecican le dă în cartea sa scrisă ca un roman polițist, constituie pretextul acestei ediții a emisiunii noastre.

Similar Posts:

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating 0 / 5. Vote count: 0

No votes so far! Be the first to rate this post.

As you found this post useful...

Follow us on social media!

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?

10 Comments

  1. Dar despre Geto-Daci nu prea ati amintit! Oare cine mai sunt si Dacii? V-ati tot dus la ''Ram'' la Romani si Balcani, la Huni si oile lor. Am mai discutat odata cu un ,,savant'' Ungur care urca Hunii pe Columna Lui Traian.

  2. Da, s-au intalnit aici oameni care la origine nu sunt romani dar care fac istoria Romaniei.
    De ce tarile din vecinatatea Roamaniei nu fac sapaturi arheologice si evidetieri a urmasilor care au locuit in antichitatea teritoriile pe care le ocupa in prezent? Simpu, sa nu-si mineze existenta teritoriala.
    Daci, traci care se pare ca erau nemuri inrudite, ce limba vorbeau? Nimeni nu vrea sa spuna asta. Toti stim ca neamurile care nu au o scriere folosesc limbajul prin viu grai pentru tranzmiterea datelor. De ce limbajul moldovenilor, ardelenilor, oltenilor este asemanator? Surprinzator este faptul ca asemanarea este atat de mare incat diferentele lingvistice sunt foarte mici.
    A cui limba vorbeau acestia, cum si-au formato? Totusi nu sunt prea mari distantele intre asezarile acestora, teritoriul vorbitorilor nu era prea mare ca sa fie distribuit limbajul unor hoti, intemnitati, care nu numarau mai mult de 1000 hai 2000 de indivizi ?
    Vedeti diferentele? Regatul Maghear prin influenta pe care a avuto in zona dealungul timpului, pentru asi dovedi suprematia si justifica apartenenta teritoriala au folosit un termen, termen care insemna pe atunci rob, hot. Iar istorici actuali au folosit termenul pentru ai numi pe urmasi teritoriului actual romani. Deci de aceia ne numim noi roamani ca ne-au strigat astia pe strada istoriei rumani! Regatul Maghear a facut la fel si cu teritoriile altor neamuri pe care le-au jefuit incercand sa le ia teritoriul, la fel si austrieci si alti.
    Bine ca in ziua de azi oameni nu mai sunt interesati de cartile de istorie, ne-am face iar de rasu-plansu cu istoria ta! Mai cauta, cauta la talpa istoriei, chiar Dumneavoastra ati sustinut ca scribi din vechime scriau pofta impusa de suveranul al carei sluga era, deci ce ai gasit scris nu era tocmai real. Este ca in ziua de azi, Ucraina este Rusia ca asa vrea Rusia si se apuca unu sa scarie si ramane scris de vrea tarul de la Moscova. Numai ca in ziua de azi omul este mai citit si nu merge, dar peste 2000 de ani? Tot asa si atunci!

  3. I-am citit cartea domnului Pecican si am ramas descumpanit. Pare ca scrie intr-un stil amagamat incercand sa combine genul memorialistic cu cercetare istorica, si cu un pic de mister. Parerea mea ca a iesit un amestec din care nu prea rezulta o concluzie, pentru ca incheiere ei este foarte repezita. Parca ar fi aruncat la intamplare niste note fara legatura cu tema.
    Pe partea de cercetare istorica mi se pare ca porneste de la o cutuma istorica gresita, prin care sursa Romana din cronicile vechi Romanesti trebuie neaparat cautate in Bizant si nu in vestul germanic. Pentru asta este nevoit sa ignore amnezia despre prezenta intermediara si foarte important a Taratelor medievale a Bulgarie si a Serbiei care s-au interpus mereu intre spatiul imaginar Romanesc si cel Roman estic. Cum de nu remarca stimabilul istoric Pecican ca vechii cronicari valahi si munteni nu aminteau in nici un caz Taratele din Sud? Stranie scapare. Dar mai degraba acei Romanii imaginari veneau din Vest nu din Sud, si chiar stim din alte surse ca au venit Cruciati destui si unii chiar foarte borfasi, dar nu erau proto Romani, dar mai stii?

  4. La minutul 41, spuneți că dacă “fata se cerea răpită”, nu era viol ci “viol consimțit”, “viol formal”??!!! Acest termen e o contradicție în sine și cutremurator pentru mine ca femeie. Violul nu e niciodată consimțit! 😢 Trebuia să folosiți alt termen. Anumite cuvinte atârnă prea greu pentru a fi folosite pentru a explica fapte anecdotice. Într-așa o emisiune de calitate a fost șocant să aud așa ceva.

  5. Istoria este o știință destul de dificilă, întrucât, de cele mai multe ori, se merge ca pe nisipuri mișcătoare. Asta fiindcă este dificil să accesezi "Adevărul" (cu "A" mare). De ce? Fiindcă acest adevăr îl dețin doar cei care "fac cărțile", acest adevăr dezvăluindu-se populației, omului de rând, după mulți ani, atunci când această dezvăluire nu mai prezintă pericol pentru cei care au făcut politicile și când devine tardiv. Însă "cercetătorul" (referindu-mă la omul "profan", care nu este neapărat istoric, dar este inteligent și interesat de ceea ce se întâmplă în lume) va analiza cât mai multe surse de informație, cât mai diferite între ele, care tratează subiectul în cauză; studiază și despre calificarea/competența acestor surse de informație, interesele politice, financiare, ș.a. ale entităților care stau "în spatele" acestor surse; în final studiază informațiile care se găsesc "la intersecția" informațiilor furnizate de sursele analizate; concluziile obișnuite le confruntă cu realitatea, trăgând concluziile de rigoare prin "filtrul" logicii și a bunului simț.

  6. Consider ca, pentru a putea face o constatare realista si a emite o concluzie pertinenta, in deplina cunostinta de cauza ( atat cat se poate ), fara partinire si patima-fie de o tendinta, fie de cealalta-este absolut necesar sa fie indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
    1 ) O putere intelectuala superioara mediei ( putere de analiza si putere de sinteza ), pentru a intelege faptele ( in cazul de fata-faptele istorice ) luate, atat separat, cat si analizate in ansamblu, in timp si spatiu, cu toate conexiunile cauzale dintre ele
    2 ) Acces la cat mai multe date legate de faptele istorice in cauza, date obtinute din surse diverse, cat mai independente intre ele si cat mai veridice (izvoare istorice scrise și nescrise: documente, ș.a.). Este de preferat ca persoana care analizeaza faptele ( istorice in cazul de fata ) sa aiba pregatire profesionala in domeniu
    3 ) Persoana care analizeaza faptele istorice ar trebui sa fie de buna credinta, impartiala-sa nu fie influentata ( in emiterea anumitor opinii ) de emotii sau de anumite interese ( politice, financiare, s.a.). Pentru a putea face o evaluare cat mai obiectiva a evenimentelor/faptelor istorice ar trebui indeplinite conditiile pe care le-am enuntat mai sus, tinand cont ca istoria este o stiinta subiectiva ( nu este o stiinta exacta ), depinzand mult de cine o interpreteaza. In rest…putem doar sa ne dam cu parerea, sa-i dispretuim si sa-i jignim pe cei care nu au aceeasi parere cu a noastra si…cam atat.

    Cat despre sentimentul national/patriotic acesta este un sentiment normal, pentru orice popor care se respecta, atat timp cat nu dauneaza, nu influenteaza negativ atitudinea si comportamentul fata de alte nationalitati. Si sentimentul patriotic este un liant si un mobil care determina progresul unei societati, chiar daca este un sentiment creat artificial. A fi patriot sau chiar nationalist nu inseamna sa fii rasist, xenofob, s.a. Este foarte greu de gasit si de mentinut un echilibrul intre sentimentul de abandonare a ceea ce tine de valorile nationale si atasamentul patimas de valorile unei natiuni, fara a deveni exclusivisti, chiar xenofobi.

  7. Domnilor, va multumesc pentru ca mi-ati related increderea in Romania si poporul roman.
    Cita vreme existati acest popor dovedeste indubitabil , energia necesara viitorimii …
    Desi suntem condusi de prosti incurabili, prin dumneavoastra trei , viitorul ne suride …

  8. Nimic neobișnuit.
    Istoria este știința în care minciunile mai vechi sunt combătute cu minciuni mai noi.
    Qui prodest?…
    Mai mult, noii istorici îi numesc, indirect, imbecili pe toți istoricii vechi care au afirmat cu totul altceva.
    Că pentru titluri și funcții universitare
    se cere să publici lucrări! Să meriți acele titluri!
    Și ce faci? Nu poți plagia istoricii vechi, așa că te apuci să cauți orice scrieri vechi pentru a scoate din context ce îți convine, contrazici istoria elaborată de alții tot pe baza unor izvoare istorice scrise și gata! Ți-a ieșit pasiența! Ai devenit un istoric cu viziuni noi, deținător al adevărurilor ,,imuabile"!…
    Istoria este scrisă fragmentat, având la bază izvoare despre care nu știm cât adevăr și nepărtinire conțin, nici măcar dacă autorul anonim sau cunoscut era chiar de bună credință.
    Așa cum unele scrieri ne favorizează, altele ne pun în lumină mai puțin onorabilă. Nimic cert. Depinde de autor, epocă și respectarea realității netrunchiate.
    De unde știm asta? De nicăieri.
    Istoria mereu a fost și va fi scrisă de învingători și de asta nu cunoaștem niciodată versiunea celeilalte tabere.
    Minciunile sunt combătute cu alte minciuni și chiar cu nerușinare.
    Sunt amuzat să constat că ardelenii au năvălit peste munți și au ajuns în Valahia și Moldova care erau pustii, nu exista nici țipenie de om, iar ei, ardelenii le-au colonizat întemeind cu chiu cu vai poporul român.
    Dar nu mai spuneau ,,- No, hai să merem, mă, Rozi!", s-au dat pe alt accent ,, – Hai, fă, Ileanî, sî merjim pi la casâli noastri!" … 🤣🤣🤣
    Cu un învățământ românesc prăbușit aproape complet în penibil și derizoriu, cum să nu apară peste noapte licențiați, masteri, cercetători, având valoarea și pregătirea exact la același nivel de cultură și știință de genunchiul broaștei…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *