Tag: mihai

  • Deschis la cercetare: Imunologie cu Mihai Netea

    Deschis la cercetare: Imunologie cu Mihai Netea

    Pune o intrebare mai jos si castiga o carte! Diseara la 20:00 (mai devreme cu o ora decat in mod obisnuit!), pe https://www.youtube.com/presura1 vorbim despre imunitate, sanatate si cercetare cu Mihai Netea (castigator al premiului “Spinoza” pentru cei mai buni cercetatori in Olanda si membru al Academiei Olandeze de Arte și Științe), in noua serie “Deschis la cercetare” moderata impreuna cu Ada Roseti. Pune ACUM o intrebare despre imunitate la comentariul pozei si poti castiga o carte de stiinta de la Humanitas! La unele dintre intrebari vom raspunde diseara, iar cea mai interesanta intrebare va primi premiul cel mare. Numele castigatorului il vom anunta la inceputul intalnirii de diseara.

  • #2i Ep.08 Ce este laicitatea? Invitat: Mihai Maci

    #2i Ep.08 Ce este laicitatea? Invitat: Mihai Maci

    Urmareste aici toata seria “Dicţionarul de idei şi ideologii” (2i) din care acest video face parte:
    https://www.youtube.com/playlist?list=PLcod69NUBSYiMviyDe9t5CYTra8MXVRsF />
    Invitat: Mihai Maci. Moderatori: Cristian Presura si Ciprian Mihali. Dupa dezbatere continuam pe
    https://www.discord.gg/presura unde ni se va alatura si domnul Mihai Maci. Va asteptam!

    Laicitatea nu e nimic altceva decât afirmarea – lipsită de ambiguități – a separației dintre stat (și ceea ce ține de domeniul public) și credință (care ține de convingerile fiecărei persoane) și a neutralității statului în raport cu orice religie. Statul nu are autoritatea de a interveni și de-a normativiza credințele fiecăruia și nici modalitățile în care oamenii consimt să își trăiască credința în comun. Pentru binele tuturor, statul protejează libertatea de conștiință și valorile comune întregii societăți.
    Aceasta înseamnă, pe de o parte, că statul nu e instrumentul nici unei credințe (inclusiv a celor ce țin de umanismul secular) și nici a unei biserici sau asociații în impunerea unor convingeri ce aparțin domeniului religios. Pe de altă parte, statul nu are abilitarea de a limita sau de a interzice credințe pe teritoriul său și nici pe aceea de a se pronunța asupra opiniilor religioase ale cetățenilor. Fiecare e liber să creadă în ceea ce dorește, iar statul trebuie să respecte egalitatea morală a indivizilor și să protejeze libertatea de conștiință a fiecăruia.
    În lumea modernă există o distincție netă între cunoștințe(le științifice) – care sunt universale – și credințe – care sunt personale. Acesta e motivul pentru care educația publică vizează dobândirea de către elevi a cunoștințelor (științifice), în vreme ce transmiterea credinței e o problemă ce ține de familia și/sau de mediul confesional ori neutru al fiecăruia. Știința nu e o credință (printre altele), ci o modalitate de chestiona realul.
    Laicitatea este garanția politică și juridică de existență a tuturor confesiunilor și a tuturor formelor de credințe.

  • #2i Ep.07 Ce este secularizarea? Invitați: Mihai Maci și Dănuț Mănăstireanu

    #2i Ep.07 Ce este secularizarea? Invitați: Mihai Maci și Dănuț Mănăstireanu

    Azi, de la 20:00, reluam dezbaterile LIVE din seria Dictionarului de idei si ideologii. Ii vom avea invitati pe Mihai Maci și Dănuț Mănăstireanu. Puteti pune deja intrebari aici, pe unele le vom selecta in LIVE. Dupa intalnire, dezbaterea continua pe https://www.discord.gg/presura

    În cadrul acestei noi emisiuni, invitații noștri vor încerca să facă deosebirea între sistem de doctrină și ideologii. De asemenea, ei ne vor propune să vorbim despre mai multe concepte fundamentale, precum secularitatea, secularizarea, de-secularizarea sau chiar secularismul. Nu va fi evitat nici subiectul riscului produs de analfabetismul religios în contextul resurgenței sacrului în spațiul public și în cel al implicării religiosului în sfera publică.

    Secularizarea nu se referă la dispariția religiei, ci la cunoașterea acesteia. Pe de o parte, Modernitatea – cu deschiderea ei – duce la pierderea unității religioase a omului medieval european și la compararea sistemului lui de credințe și de practici ritualice cu cele ale altor culturi. Pe de alta, creștinismul însuși se divide (de la un moment dat tot mai accelerat), se confruntă – timp de peste un veac – și nu-și găsește liniștea decât depășind conflictul religios printr-un acord rațional. Știința ce se naște în secolul XVII va disloca explicațiile imediate și voluntariste ale tradiției, opunându-le nu doar procesul deductiv al cunoașterii moderne, ci și puterea modelatoare a tehnologiilor, care au schimbat fața lumii și destinele oamenilor. În fine, creștinismul însuși intră într-o lungă perioadă de reflecție, de la traducerea Bibliei în limbile vernaculare, la confruntarea cu alte tradiții, cu știința și cu lumea pe care modernitatea a construit-o. Secularizarea nu e nimic altceva decât proiecția felului în care lumea modernă se raportează la creștinism și acesta din urmă își înțelege rosturile în modernitate. Timpul pe care ne e dat a-l trăi nu e unul lipsit de religie; atâta doar că aceasta și-a pierdut rolul central și universal pe care-l avea pentru omul medieval. Provocarea secularizării nu e aceea a ateismului invadator, ci aceea a unei credințe, deopotrivă smerită și surâzătoare.