Cum se conjugă literatura și arta la viitor? 📜 Arhivele viitorului ep. 1

0
(0)

Bineti ati venit la seria noua “arhivele viitorului”!

Cu Iulia Militaru & Miki Braniște

Odată cu situația particulară în care ne-au împins evenimentele recente a sporit și interesul general pentru „ce-va-să-fie” și „cum mai proiectăm viitorul?”. Ne-am trezit deodată în imposibilitatea de a discuta adecvat și de a adapta noțiunea de viitor contextului actual, orice reprezentare a lui devenind imposibilă. Cauza pare a fi în primul rând o eradicare a gândirii utopice din conștiința colectivă cu rădăcini în spaima occidentală față de această gândire și în teoriile sfârșitului istoriei, a neîncrederii în marile narațiuni, totul culminând într-un discurs conservator, antiprogresist, și generând un val de pesimism și o lipsă de perspectivă. Literatura pseudo-progresistă care a mai supraviețuit ieșirii din postmodernitate reflectă de fapt această situație a neputinței de a imagina. Literatura contemporană începe să se închidă într-o formă de performativitate sterilă și apolitică, atunci când nu eșuează complet în cinism. Cum poate să contribuie literatura la reabilitarea imaginației și la mobilizarea speranței active pentru viitor?
***
Presiunea constantă în vederea asigurării nevoilor de bază pentru supraviețuire sau unui trai decent a unei părți majoritare a populației globului este tot mai mare în timp ce bogăția se acumulează la cei 1%. În această situație de presiune sunt incluși și artiștii și persoanele care contribuie la cultura vie, lucru ce îi îndepărtează de ceea ce ar trebui să fie mizele muncii lor. Arta și cultura sunt locul din care ne putem inspira pentru modele alternative de trai într-o lume globală care se bazează pe narațiuni dominante create în jurul creșterii economice cu orice preț. Retragerea statului din susținerea domeniului artistic și cultural este tot mai evidentă, iar presiunea financiară are deja efecte. Supraviețuirea individuală și instituțională duce la schimbarea focusului către subiecte care ne fac mai ușoară adaptarea la condițiile existente, conforme unei realități care nu trebuie schimbată, adică o realitate care stimulează o gândire ne-critică. Marginile, încă vii și în auto-chestionare în raport cu centrul, pot fi sursa de gândire laterală care poate impulsiona imaginația către viitoruri alternative.

Invitații

Iulia Militaru
Este scriitoare și editoare la frACTalia Press. A publicat: “Marea pipeadă” (2010), “dramadoll” (coautori: Anca Bucur şi Florentina Cristina Budar, în 2012), “Confiscarea bestiei. O postcercetare” (2016), “Atlas (auto)mat/on (auto)BIO/graphy/I© de câteva tipuri principale de discursuri” (2017: în variantă electronică, reeditat 2019: în variantă printată). A publicat poeme și colaje digitale în mai multe reviste internaţionale, plus un studiu teoretic, Metaforic și metonimic: o tipologie a poeziei” (2011). Interesată de Noul Materialism și de Queer Theory, va începe să lucreze în 2018 la proiectul Maia Şerbănescu, pentru a experimenta noi forme de existență materială, sexualități alternative și transformări corporale la imersiunea în mediul digital. În 2019, publică sub acest pseudonim volumul “Fuck off, Mr. Charcot!” (2019). Anul acesta, a publicat primul volum al cercetării, “Literatura și fenomenul alienării”, un studiu amplu despre felul cum este produs conceptul de alienare în secolul al XIX-lea românesc și despre realitățile generate de această rețea de semnificații. Tot în 2021, traducerea volumului “Confiscarea bestiei. O postcercetare” a apărut la editura argentiniană Ediciones Hasta Trilce.

Miki Braniște
Curator, manager cultural, lector asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Manager cultural și curator pentru arte performative și proiecte interdisciplinare, Miki este președintă a asociației Colectiv A din Cluj. A fost directorul festivalului TEMPS D’IMAGES din Cluj din 2008 până în anul 2017. Între 2009 si 2019 a fost membră a board-ului de conducere a spațiului de artă contemporană Fabrica de Pensule participând activ la strategia generală a acestuia. Între 2017-2019 a realizat programul artistic dedicat artelor spectacolului la Fabrica de Pensule. Începând cu anul 2017 a creat, în calitate de curator, programul Cultural Management Academy la inițiativa Goethe Institut Bucharest. A dezvoltat o activitate susținută în curatoriat și management cultural acestea reprezentând totodată și domeniile ei de expertiză. Începând cu anul 2018 a devenit lector asociat la Facultatea de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

Similar Posts:

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating 0 / 5. Vote count: 0

No votes so far! Be the first to rate this post.

As you found this post useful...

Follow us on social media!

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?

7 Comments

  1. Câteva lămuriri/anticipări sintetice pentru neinițiați… Literatura și arta prezentului conțin nenumărate tendințe diferite; invitatele au fost alese, poate intenționat, din zona care declanșează cea mai mare frică de schimbare – zona feministă/progresistă/postumanistă/ecologistă… Discursul lor este de stânga – dar nu stângă pesedistă sau ceaușistă; sunt interesate de politizarea esteticului pentru a face loc în artă elementelor marginale, care nu sunt reprezentate nici în arta de consum (sau cea canonică) și nici în politică. E artă ca liant social și muncă socială, comunitară, nu artă ca marfă; de aceea, nu concep arta ca pe un produs ce trebuie să facă profit. O asemenea gândire ține de capitalismul neoliberal împotriva căruia se îndreaptă nemulțumirile lor.

  2. Foarte interesant si oarecum educativ in sensul ca daca macar jumatate din romani s-ar uita la acest video integral ar mai invata ceva si anume ca viata nu inseamna doar telenovele, televiziuni de fake news si batut copiii ci m-ai inseamna si cunoastere de lucruri noi sau imbogatirea/diversificarea cunostintelor dobandite. DAR, consider ca trebuie sa ai si o inclinatie de la mama natura sa inveti lucruri noi sau sa vrei sa poti avea ce spune pe orice tema cand esti angrenat intr-o discutie pe o anumita tema. Asta face parte oarecum si din intrebarea mea despre schimbarea mentalitatii romanului de rand. Multumesc pentru raspuns. Nu m-am referit la arta digitala dar discutia care a urmat mi-a aprins beculetul rosu privind arta digitala respectiv NFT-urile.
    As fi intrebat daca pictura clasica "de-o viata" moare/ii face loc artei digitale si a Printurilor pentru ca asa pare. Adica ma duc la un magazin de bricolaj sa vad daca au tablouri pe ulei si gasesc printuri ("arta de unica folosinta") dar cand vad preturile la tablouri printate ca sunt doar 50 de lei ma linistesc si imi spun ..bine ca nu vad picturi pe ulei care sa coste peste 300 de lei sau mii de lei. Se pare ca nu noi ci situatia economica omoara arta pe ulei si face loc la tablouri cu imagini printate (fizic, nu NFTuri).
    Cat despre tablouri digitale (arta statica nu neaparat animatie) vandute pe cryptomonede (NFT-uri) care iau un avant cred ca este ceva doar de nisa foarte mica sau va dura relativ cativa ani, desi daca va amintiti filmele Harry Potter cand citeau ziarele ca pozele erau vii/animate, asta uimeste pe oricine si oricine ar vrea pe perete o rama digitala in care imaginile se succed, adica ai parte de sute de peisaje intr-un singur tablou si daca sunt si animate posibil sa atraga privitorul si mai mult. Deci daca ma gandesc la ramele digitale (destul de scumpe la ora actuala) , daca devin mai accesibile ca pret, atunci clar arta digitala va invinge arta traditionala.
    Pentru cine nu stie, o rama digitala este de fapt ca o tableta foarte mare care o pui pe perete si in care poti incarca sute sau mii de peisaje si probabil accepta si animatii computerizate in format .gif sau video cu loop la nesfarsit.

  3. Există o problema cu subvenţiile şi ea este de ordin etic.

    Într-adevăr, subvențiile vin din impozite. Adică sunt luate, fără consimţământ şi, în cea mai mare parte, de la oameni cu venit redus, care nu-şi pot permite să subvenţioneze pe oameni care sunt, în general, mai înstăriţi decât ei.
    Deci asta este problema etică şi merită a fi discutată – ca o problemă de etică.

    O altă problemă cu subvenţiile este că banii din subvenţii sunt în cantitate limitată, dar amatori sunt mulţi, deci cineva, persoane sau comitete, trebuie să aleagă. Acele comitete şi comiţii NU au criterii obiective de a alege cine, a cui operă "merită" şi a cui nu merită banii. Consecinţă: favoritisme, pile, poate chiar corupţie.

  4. Limbajul lui Ciprian Mihali, capacitatea lui de a sintetiza informațiile, cultura și de ce nu, charisma, îl fac un moderator excepțional. Universitatea din Cluj este norocoasă să aibă un asemenea profesor. Să ne trăiți și inspirați D-le Profesor!!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.