Arhivele viitorului. Ep. 3 – Despre teatrul și filmul de mâine
Cu Gianina Cărbunariu și Florin Șerban
Teatrul?
Având în vedere evoluția contextului pandemic, îmi pun în primul rând întrebări legate de stagiunea care tocmai a început. Cum vom lucra în teatre și cum vom reuși să ne întâlnim cu publicul? Ce strategii va trebui să inventăm nu doar pentru a supraviețui, ci pentru a face lucruri care să aibă sens în această realitate? Și nu e vorba doar de virus, ci de tot ceea ce virusul a accelerat și a acutizat în societate: polarizarea discursurilor în spațiul public, precaritatea, vulnerabilitatea, anxietatea și individualismul feroce. Vom reuși să construim legături care să ducă la o solidaritate de breaslă și la un dialog cu spectatorii?
În ceea ce privește planurile pe termen lung, nu am nici o îndoială că teatrul va continua să existe, însă nu pot să nu mă întreb: ce fel de teatru va supraviețui și în ce fel de lume? Cât de mare va fi presiunea comercialului asupra artelor performative? Văzând ce se întâmplă, de exemplu, în Polonia sau Ungaria, dar și în România, mă întreb iarăși ce forme va lua confruntarea dintre spiritul critic al unor artiști și viziunile politice conservatoare.
Filmul?
Dacă mi s-ar pune întrebarea „Cum va arăta filmul în viitor?”, aș fi excesiv de precaut cu răspunsul. M-aș afla într-o postură asemănătoare cu cel care, la apariția sonorului, e întrebat cum va arăta filmul în viitor, și, neatent, ar putea spune „În viitor filmul va avea sonor”. Spunând asta însă, ratează și întrebarea, ratează și răspunsul. Răspunsul la o astfel de întrebare – „Cum va arăta filmul în viitor?” nu poate fi, în zilele noastre ca și atunci, decât unul singur – „Va arăta la fel.” Dar, ar trebui adăugat, „în viitor, filmul va fi văzut diferit”. Cred că, de fapt, aici suntem. De-acum încolo, filmul va fi văzut diferit și, ne place sau nu, filmul începe să se întoarcă la origini.
________________________________
Invitații:
Gianina Cărbunariu
Regizoare și dramaturgă, Gianina este directoare a Teatrului Tineretului și curatoare a Festivalului de Teatru din Piatra Neamț.
Spectacolele sale de ficțiune au ca sursă de inspirație documentarea prin interviuri sau prin studierea unor arhive. Temele abordate privesc anumite realități sociale și politice de astăzi, dar și din istoria recentă românească și europeană.
Din 2001 face parte din grupul dramAcum, iar din 2004 lucrează atât ca artist independent, cât și ca artist invitat în teatre de stat din România sau din străinătate.
A participat cu spectacole la peste 40 de festivaluri internaționale și turnee în peste 15 țări. A fost prezentă în selecția oficială a Festivalului Avignon în 2014, cu spectacolul „Solitaritate”, co-produs de TNRS Sibiu și Festivalul Avignon, iar în 2016 spectacolul Tigrul (al cărui scenariu îl semnează) a fost inclus tot în selecția oficială a Festivalului Avignon.
Scenariile sale au fost traduse, publicate și montate de alți regizori în diferite teatre din lume, printre care Royal Court Londra, Schaubuehne Berlin, Kammerspiele Munchen, Royal Dramatic Theatre Stockholm, Volkstheater Viena.
Spectacole recente: VA URMA. Pe Planeta Oglindă (Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 2021), VA URMA. Ghid performativ pentru spectator (TT, 2020), Frontal (Teatrul Tineretului Piatra Neamț, 2019), Elogiul lenei (Centro Dramatico Nacional, Madrid, 2018), Work in Progress (Emilia Romagna Teatro, Modena, 2018).
__________________________________
Florin Șerban
Florin Șerban este regizor, scenarist și producător de film. A debutat în film în 2010 cu Eu când vreau să fluier, fluier câștigând la Berlin atât Marele Premiu al Juriului, cât și premiul Alfred Bauer pentru inovație în film. Au urmat BOX (2015), Dragoste 1. Câine (2018), Dragoste 2. America (2020) și peste 30 de premii internaționale. Acum, Florin predă la Școala de Actorie și produce pentru Fantascope Films.
Mulțumesc. O seară bună.
Multumesc. Seara frumoasa 🙂