Educația la minim! Cum ne mai formăm copiii pentru viitor? Invitat: Mircea Miclea
Pe de altă parte, cum poate contribui educația la pregatirea viitorului?
Educația nu este o anexă a economiei ; ea nu trebuie judecată doar în funcție de calitatea și de eficiența cu care formează forța de muncă pentru economia viitorului.
Educația trebuie să contribuie major la construirea identității (individuale sau de grup), la dezvoltarea plenară a personalității umane. Identitatea este cel puțin la fel de importantă ca și angajabilitatea.
Ce competențe trebuie formate azi în educație pentru ca să ne fie bine în economia de mâine?
Este foarte greu să știm ce competențe concrete sunt necesare. Toți cei care propun un set de competențe au in minte un anumit tip de viitor. Iar daca el nu are loc, toata construcția e un eșec.
Putem să stabilim un set de meta-competențe, adică un tip special de competențe care pot genera ad hoc competențele adecvate în funcție de cum se configurează viitorul, atunci când se configurează. În opinia noastră, acestea sunt următoarele: autodisciplina, antreprenoriatul, gândirea de designer și autonomia.
________________
Despre invitat
Mircea Miclea este absolvent al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din 1995, este doctor în psihologie al aceleiași universități. S-a perfecționat, urmând cursuri postuniversitare la Colegiul Noua Europă (1998-1999) și ca bursier la Netherlands Institute of Advanced Studies (1999-2000). În anul 2004, a absolvit un Masterat în Administrarea Afacerilor, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În perioada 2001-2004, a deținut funcția de cancelar general al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Mircea Miclea a fost Ministru al Educației și Cercetării și a elaborat mai multe strategii și rapoarte naționale în domeniul educației.
Este psiholog principal cu experiență vastă de practician și formator în psihoterapie, fiind titular la mai multe discipline de specialitate (ex. Modificări cognitiv-comportamentale, Psihoterapie cognitiv-comportamentală) și formator pentru alte cursuri acreditate de Colegiul Psihologilor din România (ex. Metode online de prevenție și psihoterapie a anxietății).
Mircea Miclea este directorul unui centru de cercetare-dezvoltare în domeniul psihologiei, Cognitrom, unde a coordonat dezvoltarea mai multor platforme inovatoare de evaluare și intervenție psihologică computerizată pentru copii, adolescenți și adulți utilizate la nivel național, în instituții publice și private. Prof. Miclea este autor și coautor la numeroase lucrări științifice publicate în jurnale naționale și internaționale și membru fondator al jurnalului științific „Cognition, Brain, Behavior: An Interdisciplinary Journal”.
Este laureatul Premiului Elisabeth Pilkington Rațiu pentru Sănătate Mintală 2017, o recunoaștere pentru „contribuția la dezvoltarea și promovarea intensivă a cercetării în domeniul Psihologiei, susținând avansarea cunoașterii precum și formarea tinerilor cercetători și specialiști.
Ce gluma buna este acest fost ministru alaturi de toti ceilalti ministrii. Au vrut sa reformeze sistemul foarte bun de educatie de dinainte de 1990. Acum avem o haita imensa de doctori in stiinte care sunt de fapt la nivelul unui absolvent modest de facultate. Profesorii universitari sunt o gasca de infractori in care orice dobitoc poate sa ajunga profesor.
Acum eu nu stiu cum e scoala in Finlanda cu adevarat. N-am trait acolo, nu cunosc sistemul. Poate nici ca-n Romania, unde copiilor li se baga pe gat o multime de informatii si de date, fara sa li se dezvolte gandirea critica, dar nici ca aici unde traiesc eu, in Canada, unde nu prea se face scoala in scolile publice. Copiii mei au avut norocul a doi parinti care au fost profesori si care stiu sa predea niste materii, dar si norocul unui profesor algerian, care preda dupa modelul francez si care, atata timp cat l-au avut, a predat copiilor asa cum trebuie sa predea un profesor. La nivelul primar, trebuie stiut, invatatorul se schimba in fiecare an, ceea ce dauneaza copiilor, mai ales la acea varsta, pentru ca ei au nevoie de o anumita rutina pentru a se simti in largul lor si pentru a invata in scoala. Tin minte ca cel mai mare a studiat somonul timp de un an de zile si abia daca a facut matematica. La sfarsitul clasei a 5-a abia daca se atinsese de impartirile cu o cifra, nu cele mai complexe sau fractiile. Iar in clasa a 6-a i s-a cerut sa le stie. Noi, parintii, a trebuit sa facem cel mai mare efort pentru ca ai nostri copii sa aiba niste cunostinte elementare de matematica. Le-am cumparat si niste culegeri de matematica din Romania, ca sa vada ce se preda acolo si sa faca si ei, ca sa fie la un nivel acceptabil. Sunt multe de spus si n-am timp si spatiu sa ma insir aici. Sistemul dl. Miclea e bun cand colaborarea este egala intre parinti si scoala, nu disproporionata intr-o parte sau alta. In cazul meu colaborarea este disproportionata.
Bună sa va fie inima
D_le M. Miclea v_am auzit și am ajuns la concluzia că sunteți un individ bine pregătit (știu bine ce afirmație am făcut). Dvs. "zgariati" scoarța la suprafața nu sunteți o persoana care ar trebui sa facă o reforma a învățământului. Pai ați spus niște aberații care…….. Cu tot respectul nu sunt eu care sa decid dar atâta timp cât în învățământ nu funcționează omul potrivit la locul potrivit niciodată nu o sa funcționeze educația întregii națiuni. Dacă cumva ajungeți sa citiți acesta opinie a mea spuneți un da la răspuns și vom lua contactul.
Doamne ajută și toate cele bune.
Respect!🤘👍
Multumesc oameni frumosi.Apreciez ceea ce faceti 🙂