Asocierea României cu Germania lui Hitler, atât în campania militară din Est, cât și în proiectul genocidar nazist, a fost, fără îndoială, factorul principal al radicalizării politicilor antisemite ale României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar contează unde punem accentul. Până la Raportul final al Comisiei Wiesel, din 2004, în istoriografia română accentul cădea pe rolul Germaniei în Holocaustul din România, față de care responsabilitatea regimului Antonescu era aceea a unui regim colaboraționist, servil și lipsit de alternative.
După ce concluziile Raportului final au fost asumate de statul român, după ce arhivele s-au deschis și s-a format o istoriografie autohtonă a Holocaustului, au apărut din ce în ce mai multe abordări ale contribuțiilor românești la antisemitismul european și proiectele genocidare aplicate în timpul războiului.
Acum, într-un moment de resurgență a extremismului, merită să avem o discuție despre stadiul șantierului istoriografic din domeniul cunoașterii antisemitismului și Holocaustului din România, evaluând răspunsurile la întrebări precum acestea: Până unde merge „preistoria” antisemismului în România modernă și cum a influențat cultura politică antisemită ce s-a întâmplat în timpul Holocaustului? Cum se explică faptul că au existat violențe antisemite în timpul mai multor tipuri de regimuri politice, în intervalul 1920-1944? Care a fost legătura dintre masacrele antisemite și operațiunile militare? Cum s-au potențat reciproc autoritățile române și cele germane pe frontul de Est? Cum au reacționat victimele și organizațiile evreiești? Etc.
Mulțumim Surfshark pentru sponsorizarea acestui videoclip. Introdu codul “Presura” pentru primele 3 luni gratuite și 83% reducere la lunile următoare.👇 https://surfshark.deals/presura 00:00:00 – Cine a descoperit Big Bang-ul?! 00:00:53 – Condiția umană. 00:02:08 – Cuvânt pentru sponsor 00:02:58 – Ploaie de stele la comandă!! 00:03:51 – Frumusețile planetei Marte!! 00:04:32 – Calculatoarele cuantice. 00:05:30 – Despre formarea unei planete noi!! 00:06:12 – Dâră de stele!! 00:07:05 – Loviți de o gaură neagră.
S-a scris mult despre factorii istorici care au contribuit la apariția și popularitatea fascismului în România după 1918, cum ar fi naționalismul etnic, înapoierea economică a țării, instituțiile democratice slabe, dogmatism religios ortodox, existența minorităților naționale, antisemitism extins etc. De asemenea, s-a spus, și pe bună dreptate, că au existat „modele” străine, în principal Italia fascistă și Germania nazistă, care au servit drept inspirație legionarilor români. Relația dintre ideologie și religie, în general, și misticismul legionarilor, în particular, combinat cu cultul morților, i-a determinat pe unii istorici să vorbească despre legionarism ca despre o religie politică, o variantă mai radicală a ortodoxiei, chiar de o formă de fascism clerical. Cu siguranță impactul ortodoxiei asupra discursului legionar a fost unul extrem de important, iar cultul Arhanghelului Mihail central atât imagologiei cât și succesului popular al legionarilor români. A fost „Dumnezeu fascist”, așa cum declara entuziast ziaristul de la Porunca Vremii, Ilie Popescu-Prundeni, în 1937? Pentru mulți români răspunsul era unul pozitiv, așa cum mulți au crezut (și continua sa creadă) că „Dumnezeu este român”. Toate aceste interpretări sunt utile pentru că ne ajută să înțelegem un fenomen istoric important și complicat.
Avem nevoie de un cadru interpretativ care este interdisciplinar și plural, care insistă nu doar pe ce au spus legionarii, dar și pe ce au făcut, nu doar pe fascinația pe care au avut-o fața de martiri și moarte, dar și pe obsesia cu reînnoire, transformare a vieții. „Omul nou” legionar nu aparținea trecutului, nu era „mort”, ci aparținea viitorului, era și trebuia să fie cât de „viu” cu putință. Această formă de mitologie naționalistă a mântuirii era evident mistică; dar ea reprezenta și o formă de determinism biologic, rasial, caracteristic tuturor mișcărilor fasciste din acea perioadă. „Țelul final al națiunii nu este viața, ci Învierea”, potrivit lui Corneliu Z. Codreanu. Era nevoie de „revoluție” națională, care nu era doar ideologică (a minții), cât și una antropologică (a corpului) și ontologică (a ființei).
Au dispărut oare toate aceste idei odată cu instaurarea comunismului? În ce formă au reapărut ele după 1989? Este mișcarea legionară populară azi în România? Dacă răspunsul este da, de ce?
Despre invitat: Marius Turda este Profesor la Oxford Brookes University și Director al Centrului de Studii de Studii Umaniste și Medicale al aceleiași universități. Director fondator al Institutului Cantemir de la Universitatea Oxford (2012-2013). Printre cărțile lui recente se numără Theology and Modernity (2019); Religion, Evolution and Heredity (2018); Historicizing Race (2018, ed. română 2019); The History of Eugenics in East-Central Europe, 1900-1945: Sources and Commentaries (2015; 2017); Latin Eugenics in Comparative Perspective (2014; 2016); Eugenics and Nation in Early 20th Century Hungary (2014; ed. română 2020); Modernism and Eugenics (2010, ed. română 2014).
Mulțumim Surfshark pentru sponsorizarea acestui videoclip. Introdu codul “Presura” pentru primele 3 luni gratuite și 83% reducere la lunile următoare.👇 https://surfshark.deals/presura 00:00:00 – Cea mai mare gaură neagră din univers!! 00:01:00 – Metodă de stocare a dioxidului de carbon!! 00:02:28 – Cea mai mare densitate de găuri negre!! 00:03:18 – NASA a deviat un asteroid!!! 00:04:11 – Aveți grijă la ce vă uitați pe youtube!!! 00:05:44 – Cel mai puternic calculator din lume!! 00:06:37 – 2046!!! Se ciocnește pământul cu un asteroid?? 00:07:11 – Sincronizarea ceasurilor!! Fizica Cool #seriacool https://tinyurl.com/2s437srj Seria shorts: https://tinyurl.com/yw8b4sab Seria carte “Fizica Povestită” #fizicapovestita https://tinyurl.com/966kzam9 Seria „Dicţionarul de idei şi ideologii (#2i)”: https://tinyurl.com/muryddb5 Seria “Deschis la cercetare”: https://tinyurl.com/2p9dtb6k
„La debutul temei “Dreptatea” le-am propus elevilor mei să urmărească un videoclip pe temă, iar la final le-am adresat întrebări. Una din aceste întrebări a fost: ce vi s-a părut surprinzător în materialul urmărit? Un elev a răspuns: nu mi-am imaginat că pe tema asta pot fi atât de multe perspective, că putem discuta despre dreptate din atât de multe unghiuri. Răspunsul lui este motivul pentru care eu intru la clasă. La întrebarea care este rostul predării filosofiei în liceu nu aș vrea să răspund, pentru că în întrebarea aceasta există un cuvânt periculos: predarea filosofiei. Periculos pentru că ne poate duce departe de motivul pentru care eu intru la clasă, adică departe de răspunsul elevului. Ceea ce ne-am putea dori, ca profesori de filosofie, ar fi să ne asigurăm că elevii înțeleg că orice problemă poate fi abordată din mai multe perspective, că această privire ne permite să găsim, individual sau împreună, soluții mai bune pentru o viață mai bună, să evităm falsele convingeri, erorile recurente, suferința”. Preocupată de „problemele perene ale umanității” pe care le abordează fără gust pentru nuanță și rupte de contextul în care au apărut și de cei care le-au pus; în mare parte indiferentă față de teoriile și practicile filosofilor din ultima sută de ani și surdă la dezbaterile care i-au animat, școala românească pare să-și fi asumat sarcina de a promova clișeul că filosofia este vorbărie goală, de niciun ajutor, mai degrabă decât de a le oferi tinerilor instrumentele pentru a-și înțelege lumea și viața. Filosofia din școala românească este ca o caricatură semnată de un artist care și-a privit doar în treacăt subiectul.
Prezentare: Laura BORBE obținut licența în Filosofie, la Facultatea de Istorie- Filosofie, în cadrul UBB Cluj în 1995, a urmat un master la SNSPA pe tema comunicării manageriale și resurselor umane în 2010 și este profesor titular în sistem, din 1996. Actualmente este profesor de socio-umane la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Cluj Napoca. Colaborează din 2008 cu Fundația Noi Orizonturi, din 2019 cu Asociația Teleskop și din 2020 cu Aspire Teachers. Adrian COSTACHE este lector în Departamentul de Didactica Științelor Socio-Umane din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai. Este titularul cursului de Didactica științelor socio-umane adresat, în cadrul modulului pedagogic, studenților de la Filosofie, Științe Politice, Studii Europene, Drept, Business și Teatru și Film și unul dintre responsabilii de formarea continuă a profesorilor de socio-umane din învățământul preuniversitar. Este autorul a două cărți și a mai multor studii de filosofie modernă și contemporană, filosofia educației și pedagogie.
Invitat: Radu Teodorescu Sub formă de exercițiu, vă propun să reflectăm împreună la câteva întrebari: De ce alături de prostituata cu suflet bun, cowboys, polițistul corupt sau criminalul care se căiește, psihiatrul este una din figurile recurente ale cinematografiei din zorii săi și până acum? De ce într-o epoca în care cititul dispare, cărți precum „Istoria nebuniei”, „A Beautiful Mind”, „Alienistul”, „Hannibal” devin blockbuster-uri planetare? De ce unul dintre grupurile umane cel mai constant năpăstuite de-a lungul istoriei omenirii, bolnavii psihici, continuă să provoace spaimă, rușine și abuz? Au toate acestea vreo legătură cu „adevărata” psihiatrie?
RADU TEODORESCU a absolvit Facultatea de Medicină Generală din București, unde s-a și specializat în psihiatrie. Între 1991 și 1994 și-a făcut formarea în psihoterapie comportamental-cognitivă la Universitatea Paris V „René Descartes“. A fost bursier New Europe College (NEC) între 1995 și 1999. În anul 2002 a obținut titlul de doctor în științe medicale la Facultatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“ din Timișoara. Cu sprijinul NEC, a pus bazele studierii terapiilor comportamental-cognitive în Romania. A publicat articole și a editat cărți de psihiatrie și sănătate mintală. Este membru al Association Française de Thérapie Comportementale et Cognitive și membru internațional al American Psychiatric Association. Face parte din bordul editorial al The Journal of Nervous and Mental Disease.
Unei femei cu copilul în brațe i-a fost interzis să urce într-un autobuz. Pentru că a cerut să poată urca, a fost lovită cu coada unui mop de șoferul autobuzului, fost polițist. În urma acestui eveniment, femeia a fost condamnată la o amendă de 1200 de lei, iar în cazul în care nu o plătește ajunge la închisoare. Motivul a fost că, strigând în timp ce era lovită, a tulburat liniștea publică. În fața scenei, cei prezenți nu au spus nimic și nu au intervenit. Doar au filmat scena. Și un detaliu: femeia era de o altă etnie. Trăim noi într-o societate rasistă? Vor dezbate pe marginea acestei întrebări doi activiști civici, Istvan Szakats și Alex Fechete, alături de care se vor afla Ioana Mintău, Toni Chira și Onur Pețenchia.
Dezbaterea face parte dintr-o serie de activități ale Institutului Repere pentru Democrație organizate cu tinerii și despre tinerii din Cluj.
Vă așteptăm cât mai numeroși fizic la Cluj și online ca să dezbatem această temă atât de sensibilă în societatea noastră!
Dezbaterea va fi transmisă pe internet și va putea fi urmărită live aici:
Lipsa sănătății emoționale înseamnă necunoaștere de sine, divizare a societății după tiparul „noi și ei”, violență psihologică, stare de agresivitate. Tot ceea ce nu cunoaștem despre substraturile psihice care ne formează ca oameni funcționali și parte din societate, implică rigiditate cognitivă, lene cognitivă, anxietate dominantă, incapacitatea acumulării de noi informații, emoții puternice care ne mențin anxietatea și care duc la preluarea unor mesaje rulate prin care ne menținem familiaritatea. De multe ori vom fi surprinși că ceea ce ne este familiar nu înseamnă că este și sănătos psihologic pentru viața noastră. Lucrurile acestea se vor regăsi în mesaje rulate politic de anumiți lideri care vor militat pentru menținerea tradițiilor rudimentare care ne țin blocați la nivel individual și implicit social în a evolua și apariția unor influenceri care vor rula mesaje trunchiate și superficiale și care vor rula pseudoștiința.
Necesitatea implicării specialiștilor care au experiență și studiază constant, în a vorbi public despre lucrurile pe care le cercetează, despre ce se petrece în cercetarea din laboratoarele marilor universității și traduse pe înțelesul majorității. Lipsa atitudinii noastre permite ca mediul să fie cel de azi. Mediul nu este un simplu decor, el determină reacțiile emoționale ale noastre, implică chimia creierului și organismului nostru, lucru care determină apariția suferinței psihice. Cu toții suntem acolo, nu este om care să nu fie afectat, deși sunt mulți care vor spune că nu au absolut nicio problemă, dar dacă ne vom uita cu atenție și avem știința vom putea identifica procese de disociere la nivel psihic ca mecanism de apărarea pentru a putea supraviețui, tulburări comportamentale, alimentare, etc. Nu suntem o societatea sănătoasă emoțional, provenim din generații care s-au confruntat lipsuri majore, care au trecut prin războaie, comunism și toate răspunsurile organice la această stare de suferință sunt engramate în codul neural al nostru și transmis generațiilor de azi. Lipsa îngrijirii sănătății emoționale a membrilor societății se translatează într-o imensă rană narcisică manifestată prin diferite comportamente inadecvate și printr-un individualism patologic, prin comportamente de parcă am fi niște bebeluși supradimensionați într-un tantrum permanent, neavînd legătură cu înălțimea intelectuală a omului respectiv. Ducem multă suferință emoțională lucru care se observă în comportamentele de zi cu zi, dar și ��n segmentarea cognitivă care predomină.
Cătălina Dumitrescu este psiholog clinician și psihoterapeut cu formare în psihoterapia cognitiv- comportamentală. Are un doctorat în științe psihologice. A lucrat cu copii cu nevoi speciale și din medii defavorizate și cu persoane aflate în cămine pentru bătrâni. Timp de zece ani a lucrat ca psiholog clinician într-un spital, unde a avut grijă de starea psihică a pacienților cu afecțiuni oncologice. A organizat și susținut grupuri de sprijin pentru persoanele diagnosticate cu cancer. A coordonat timp de șapte ani proiectul „Școala Părinților“, menit să ofere informații de specialitate și sprijin viitorilor părinți. A participat, împreună cu echipa de neurochirurgi condusă de doctorul Dan Șuiaga, la operații de tip awake brain surgery. În prezent locuiește în Belgia, unde, de doi ani, lucrează ca psihoterapeut. Scrie articole pentru Dilema veche. A publicat volumul “În interior. Momente de întîlnire cu tine însuți”, Editura Humanitas, 2022, și un text de autor în volumul colectiv “Suntem sănătoși la minte?” Editura Humanitas, 2022, alături de alți specialiști în domeniul sănătății psihice din România.
Eugen Hriscu este medic psihiatru, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor, director medical și co-fondator al Clinicii Atelier PSY. E absolvent al Facultății de Medicină Generală la Iași în 2001, al rezidențiatului în psihiatrie in 2006 și a obținut certificarea finală în psihoterapie în 2017. E specialist acreditat de Ministerul Sănătății în domeniul dependențelor de substanțe. A coordonat înființarea a două centre de tratament al dependenței de heroină și mai multe servicii de tratament al dependenței de alcool. Până în 2022 a fost coordonatorul științific al programelor asociației ALIAT. A redactat capitole în ghidurile romanești de tratament al dependentelor de alcool si droguri, ocupându-se de aria intervențiilor psihoterapeutice in adicții. In cei 20 de ani de lucru în diferite servicii cu paturi sau ambulatorii de sănătate mintala din România, a lucrat cu indivizi, familii și grupuri care se confruntă cu dependența de substanțe sau jocuri de noroc, probleme cauzate de traumă, depresie și tulburări de anxietate. A publicat un text de autor în volumul colectiv “Suntem sănătoși la minte?” Editura Humanitas, 2022, alături de alți specialiști în domeniul sănătății psihice din România.
