Care este cea mai mare temperatură din Univers? Temperatura unui gaz este dată de viteza moleculelor sale. Atunci când ele stau pe loc (ceea ce numai clasic este posibil), spunem că gazul are temperatura de zero absolut, adică -273 grade Celsius. Temperatura universului este de 2,73 grade deasupra lui zero absolut, dată de radiaţia sa de fond. Planetele care sunt aproape de stele au sute de grade celsius, iar suprafaţa Soarelui are 6000 de grade Celsius. În centrul său, Soarele atinge 15 milioane de grade. Temperaturi de un miliard de grade au fost atinse după 100 de secunde de la Big Bang, iar la mai puţin de o milisecundă temperatura Universului era de mii de miliarde de grade celsius. Cea mai mare temperatură posibilă se calculează ţinând cont de cele mai grele particule de gaz ipotetice, care au masa Planck şi cea mai mare viteză pe care ar putea-o avea: viteza luminii. Înlocuită în formule ,iese aşa-numita temperatură Planck, care este de o sută de mii de miliarde de miliarde de miliarde de grade!
Iata aici cea cea mai densa regiune de sori fotografiata de oameni pana acum! Imaginea (obtinuta in ultraviolet) este centrului nebuloasei Tarantula ,
aflata la 160000 de ani lumina, parte a Marelui nor Magellan (sunt 2 nori Magellan) (vizibil din emisfera sudica).
Imaginea a fost obtinuta de telescopul Hubble.
Fiecare pixel din dreapta este o stea nou nascuta, cu o masa mai mare de 50 de ori decat a Soarelui. Impreuna, luminozitatea stelelor o depaseste de sute de milioane de ori pe cea a Soarelui.
Daca ar fi tot atat de aproape ca nebuloasa Orion (1300 de ani lumina), nebuloasa Tarantula ar fi lasat umbra pe Pamant!
Încă două super-Pământuri descoperite! Stai, nu vă faceți bagajele încă… Super-pământurile sunt exoplanete (planete ale altei stele) puțin mai mari decât Pământul. Nu înseamnă că ele sunt neapărat într-o zonă locuibilă, deși una dintre cele recent descoperite este! În mod normal, planeta ar trebui să ia, literalmente foc, doar că steaua este o pitică roșie, adică o stea ce arde mocnit, ca un “tăciune cosmic”. Steaua dă o miime din lumina pe care o dă Soarele, de aceea temperatura pe exoplanetă este de aproximativ 0 grade, ceea ce o face, în principiu, locuibilă. Planeta a fost descoperită atunci când a trecut prin fața stelei și lumina stelei a scăzut pe moment (metoda tranziției). Din păcate, nu se știe densitatea planetei, care nu se poate măsură decât prin efecte gravitaționale care afectează mișcarea stelei, dar lumina de la stea, pitica roșie, e prea mică pentru a măsură aceste efecte din spectrul său luminos (efect Doppler). Tehnic vorbind, nu știm dacă este un super pământ primitor. Așa că, uitați pe moment de bagaje!
Apa sau focul? De ce se poate stinge un foc cu apă? Pentru că apa absorbe energie termică din foc, în cantități însemnate și, când temperatura corpului care arde scade sub câteva sute de grade celsius (depinde de ce arde) focul se stinge de la sine. Astfel, temperatura mare a focului duce la evaporarea apei, care extrage astfel căldură (deci energie) din foc. Apa evaporată însă formează vapori, care se îndepărtează apoi de lângă foc, ducând astfel cu ei și energia “furată” din foc. Cu mai puțină energie, focul are o șansă mai mare să se stingă. Apa mai are un avantaj: capacitatea sa calorică este ridicată, comparativ cu alte materiale. Simplu spus, absorbe destul de multă energie pentru a se încălzi cu doar un grad, făcând astfel mai eficient procesul de stingere al focului. Deci apa câștigă, dacă e in cantități suficiente!
S-a descoperit un diamant și mai rezistent decât cel care îl cunoaștem! Cel mai dur material de pe Pământ este diamantul, care este o formă ordonată de atomi de carbon în rețea cubică. Atomi de carbon ordonați se găsesc și în grafitul din care a făcută mina de creion, doar că doar în structuri bidimensionale, numite grafen. Oamenii s-au întrebat însă dacă nu există și alte structuri regulate ale carbonului și acum au mai găsit una! Este o structura hexagonală, ce face ca diamantul să aibă rezistență crescută cu 60Această formă rară de diamant, care nu există pe Pământ, a fost găsit de un grup de cercetători australieni într-un grup de meteoriți. Interesant este că acești meteoriți s-au format în urma impactului unui asteorid cu o planetă pitică a sistemului solar, acum patru miliarde de ani. Impactul a creat presiuni suficient de mari că noua formă de diamant să se formeze în mici grăunte de doar un micrometru diametru, pe care cercetătorii le-au găsit cu microscoapele electronice. Simplu spus, aceste diamante extrem de rare sunt prea mici să fie văzute cu ochiul liber pe inelul iubitei! Fizica Cool #seriacool https://tinyurl.com/2s437srj Seria #shorts: https://tinyurl.com/yw8b4sab Seria carte “Fizica Povestită” #fizicapovestita https://tinyurl.com/966kzam9 Seria „Dicţionarul de idei şi ideologii (#2i)”: https://tinyurl.com/muryddb5 Seria “Deschis la cercetare”: https://tinyurl.com/2p9dtb6k
Seria Fizica Cool #seriacool https://tinyurl.com/2s437srj Seria #shorts: https://tinyurl.com/yw8b4sab Seria carte “Fizica Povestită” #fizicapovestita https://tinyurl.com/966kzam9 Seria „Dicţionarul de idei şi ideologii (#2i)”: https://tinyurl.com/muryddb5 Aceștia sunt trovanti! Trovanții sunt formațiuni rotunde de nisip, cimentate în mod natural, create datorită apelor calcaroase. Ei “cresc” în straturi de nisip, cu câțiva centimetri într-o mie de ani. Atunci când nisipul este dat la o parte, ies la iveală, cum este aici, lângă Horezu. (poza cu trovanti) Cu multe milioane de ani în urmă, o mare parte a masivului Buila-Vânturarița din apropiere a fost un recif de corali. Puteți vedea și voi resturi de corali dacă urcați pe vârful Vânturarița, așa cum am făcut și eu. În zonă s-au găsit și fosile de balenă pitică. Exponate puteți găsi la muzeul din Târgu Jiu. Fig: vertebră de balenă Toate acestea sunt dovezi că în Romania a fost odată o mare, iar ceea ce vedem în aceste poze sunt trovanți formați în delta unui râu pe vremea când marea se retrăgea. Datorită formațiunilor calcaroase, în zona sunt multe peșteri: Peștera Polovragi, Peștera Muierilor și altele. În peșterile respective pe lângă stalactite și stalagmite puteți admira și “Moartea cu coasa”, desenată cu fum de un călugăr, acum mai mult de 400 de ani! “Deschis la cercetare”: https://tinyurl.com/2p9dtb6k
Capsula Orion a revenit in siguranta pe Pamant. S-a realizat o premiera: capsula a folosit un procedeu de “ricoseu” pentru a reduce viteza. Tot asa cum o piatra aruncata pe suprafata apei ricoseaza in sus, asa si capsula a ricosat odata de atmosfera si apoi a revenit. Este pentru prima data cand acest procedeu (cunoscut de pe vremea Apollo) este folosit pentru o capsula ce va duce astronauti. Se pare ca Apollo nu l-a folosit deoarece puterea de calcul la vremea aceea nu era suficient de mare incat sa dea incredere ca va fi de succes. Azi stam bine cu calculatoarele!
Aici este nebuloasa G299.2-2.9, aflata la 16000 ani lumina departare. E clar, trebuie sa ii schimbam numele. Ce vedem este rezultatul final al unei explozii de supernova tip Ia. La inceput, in centru se afla o pitica alba care orbita o stea obisnuita. Pitica alba nu era “nevinovata”: printr-un jet se hranea cu materialul stelei. La un moment dat, pitica alba a devenit atat de “umflata”, incat a explodat, eliberandu-si “cojoacele” in spatiu ca baba Dochia. Iar nebuloasa este rezultautul exploziei. Culorile din poza arata intensitatea diverselor raze X care vin de la materialul ejectat inca fierbinte. Desi pare simetrica, astronomii spun ca este destul de asimetrica pentru supernovele de tip Ia, de unde interesul lor (ele sunt folosite ca niste “candele” ale universului, de aceea trebuie sa le inteleaga bine). Pentru noi, insa, odata ajunsi acolo, e mai importanta frumusetea ei decat detaliile tehnice. V-ati gandit ce nume sa ii dam?
Cele mai multe planete din Univers sunt orfane! Adica fara stea. Bantuie spatiul in intunecimea lui, fara caldura si lumina unei stele mama. O parte din ele au fost ejectate atunci cand s-au format intr-un sistem stelar, acolo unde planetele mari isi gasesc primele orbite stabile, lasand la latitudinea intamplarii planetele mai mici. Cele mai multe planete orfane s-au format insa chiar in spatiu, prin atractie gravitationala, din resturi de praf cosmic ejectate de discurile protoplanetare ale stelelor mari, tot la formarea acestora. Estimari pe calculator sugereaza ca la fiecare stea din univers corespund sute si chiar mii de planete orfane. Ele nu sunt insa moarte, deoarece au in centrul nou un nucleu inca activ, ceea ce le face sa radieze in infrarosu, asa cum sunt si detectate. O alta metoda de detectie este cea prin efectul de microlentila: cand planetele orfane trec prin fata unei stele, curbura spatiului generata de planete concentreazaa razele de lumina si, pentru un moment scurt, lumina stelei creste brusc. In felul acesta, stelele orfane ne spun ca exista!
Iată Stâlpii Creației, într -o fotografie nouă , făcută de telescopul spațial James Webb. Această este o zona cu gaz interstelar și praf cosmic, care seamănă cu niște stâlpi , și este situată la peste 6000 de ani lumină depărtare . Stâlpii Creației sunt o creșă stelară , pentru că aici se nasc stele. Aici vedeți imagina fotografiată de telescopul Hubble înainte . Iar aici imaginea telescopului James Webb, unde se văd mai multe stele, pentru că lumina infrarosie penetrează mai bine praful stelar al nebuloasei. La margine, cu un roșu foarte strălucitor , se vede locul în care se formează stele chiar acum, și unde se ejectează material pe măsură ce stelele se formează din norul nebuloasei. Sunt mai multe puncte roșii , strălucitoare , care reprezintă stele noi, în formare. O regiune minunată , gata de vizitat pentru turiștii gândului , așa cum suntem noi.
