Integritatea academică este înțeleasă, în sens larg, ca un cod moral aplicabil spațiului universitar, dar și angajamentul membrilor comunității academice față de un comportament onest și moral. La polul opus, lipsa de onestitate academică se poate manifesta prin orice acțiune sau comportament care urmărește obținerea unui avantaj academic nemeritat sau denaturarea rezultatelor evaluării studenților și, implicit, ierarhizarea și clasificarea acestora. _____________ Despre invitată: Emilia Șercan este jurnalist de investigație cu o experiență de 25 de ani și lector la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Deține titlul de doctor în Științele comunicării, obținut în anul 2013, iar în 2015 și-a publicat teza de doctorat sub titlul „Cultul secretului. Mecanismele de cenzură în presa comunistă”, la Editura Polirom. A lucrat în presă centrală la Curierul Național, Evenimentul zilei și Grupul Realitatea-Cațavencu, iar de șase ani colaborează cu PressOne, unde publică anchete despre plagiat și învățământul academic. Până în prezent a expus zeci de cazuri de plagiat în tezele de doctorat ale mai multor politicieni sau persoane publice și a publicat peste 4.000 de investigații jurnalistice, interviuri, analize, editoriale și știri. În 2017 a publicat cartea „Fabrica de doctorate sau cum se surpă fundamentele unei nații”, iar anul acesta a lansat cartea „Cazul Ponta. Reconstituirea celui mai infam plagiat din istoria României”, ambele apărute la Editura Humanitas. A câștigat mai multe burse, atât ca profesor, cât și ca jurnalist: bursier al Departamentului de Stat al SUA la Universitatea din Ohio (2016); bursier al statului francez la Universitatea Standhal Grenoble 3 (2012 – 2013); bursier Freedom House în SUA (2004).
De asemenea, a fost distinsă cu mai multe premii profesionale și academice: Jurnalistul anului (2016), Premiul pentru libertatea de exprimare (2016), Premiul pentru jurnalism „Ion Rațiu” (2016), Profesorul Anului (2017), Premiul „Nicolae Iorga” al Societății Române de Științe Istorice, Premiul European Network for Academic Integrity (ENAI) (2019), Premiul Grupului pentru Dialog Social (2019), premiul Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (2020) și premiul International Anti-Corruption Day din partea Ambasadei SUA în România (2020).
Pe de altă parte, cum poate contribui educația la pregatirea viitorului? Educația nu este o anexă a economiei ; ea nu trebuie judecată doar în funcție de calitatea și de eficiența cu care formează forța de muncă pentru economia viitorului. Educația trebuie să contribuie major la construirea identității (individuale sau de grup), la dezvoltarea plenară a personalității umane. Identitatea este cel puțin la fel de importantă ca și angajabilitatea. Ce competențe trebuie formate azi în educație pentru ca să ne fie bine în economia de mâine? Este foarte greu să știm ce competențe concrete sunt necesare. Toți cei care propun un set de competențe au in minte un anumit tip de viitor. Iar daca el nu are loc, toata construcția e un eșec. Putem să stabilim un set de meta-competențe, adică un tip special de competențe care pot genera ad hoc competențele adecvate în funcție de cum se configurează viitorul, atunci când se configurează. În opinia noastră, acestea sunt următoarele: autodisciplina, antreprenoriatul, gândirea de designer și autonomia. ________________ Despre invitat Mircea Miclea este absolvent al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din 1995, este doctor în psihologie al aceleiași universități. S-a perfecționat, urmând cursuri postuniversitare la Colegiul Noua Europă (1998-1999) și ca bursier la Netherlands Institute of Advanced Studies (1999-2000). În anul 2004, a absolvit un Masterat în Administrarea Afacerilor, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În perioada 2001-2004, a deținut funcția de cancelar general al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Mircea Miclea a fost Ministru al Educației și Cercetării și a elaborat mai multe strategii și rapoarte naționale în domeniul educației. Este psiholog principal cu experiență vastă de practician și formator în psihoterapie, fiind titular la mai multe discipline de specialitate (ex. Modificări cognitiv-comportamentale, Psihoterapie cognitiv-comportamentală) și formator pentru alte cursuri acreditate de Colegiul Psihologilor din România (ex. Metode online de prevenție și psihoterapie a anxietății).
Mircea Miclea este directorul unui centru de cercetare-dezvoltare în domeniul psihologiei, Cognitrom, unde a coordonat dezvoltarea mai multor platforme inovatoare de evaluare și intervenție psihologică computerizată pentru copii, adolescenți și adulți utilizate la nivel național, în instituții publice și private. Prof. Miclea este autor și coautor la numeroase lucrări științifice publicate în jurnale naționale și internaționale și membru fondator al jurnalului științific „Cognition, Brain, Behavior: An Interdisciplinary Journal”. Este laureatul Premiului Elisabeth Pilkington Rațiu pentru Sănătate Mintală 2017, o recunoaștere pentru „contribuția la dezvoltarea și promovarea intensivă a cercetării în domeniul Psihologiei, susținând avansarea cunoașterii precum și formarea tinerilor cercetători și specialiști.
UNDE SCRIE? Pot scrie chiar orice pe Facebook sau pe Insta? Pățesc ceva dacă distribui un clip porno pe whatsapp? Au voie părinții să controleze mesajele copiilor din telefon? De la ce vârstă am voie să merg cu bicicleta sau trotineta electrică pe stradă? Unde reclam când văd pe cineva că este bătut? Ce se întâmplă dacă sun aiurea la 112? Poate fi obligat elevul de către profesor să deschidă camera video la o lecţie online? Ce se întâmplă cu minorul în caz de divorț al părinților? Mă pot angaja fără contract de muncă? Unde reclam că un produs cumpărat este defect? Care e diferența dintre judecător și procuror? Ce este o percheziție? Cum pot autoritățile să asculte o convorbire telefonică? Chiar sunt toate legile obligatorii? Ce înseamnă că sunt citat la tribunal? Câte legi există în România și unde le găsesc?
REALITATEA ÎN CIFRE: A crescut alarmant numărul minorilor implicați în litigii judiciare. Dacă este să ne referim doar la cauzele penale, statisticile ne arată că în fiecare an aproximativ 4.000 de copii sunt victimele unor răufăcători și alți 3.500 de copii sunt ei înșiși infractori. Mai exact, în fiecare zi în România este trimis în judecată câte un inculpat care omoară un copil; un altul care agresează sexual un minor; încă unul care fură bunuri de la un minor sau îl tâlhăreşte. În fiecare an înregistrăm 200 de dosare cu minori care sunt loviţi sau răniţi fizic în mod grav. Anual, 100 de adulţi sunt trimişi în judecată pentru producerea de fotografii sau filme pornografice cu minori. În faţa instanţelor ajung anual peste 300 de dosare privind minori traficaţi. Părinţii divorţaţi evită plata pensiei de întreţinere datorată minorilor în peste 500 de situații anual care devin cazuri judiciare. Zilnic sunt trimişi în judecată cinci minori pentru comiterea infracţiunilor de furt, alţii doi pentru tâlhărie și încă un minor care comite o lovire sau vătămare corporală. O dată la fiecare trei zile un minor este adus în faţa judecătorului pentru că a comis un act sexual cu privire la un alt minor şi un altul pentru că a comis un viol. O dată la patru zile un minor este trimis în judecată pentru că a omorât o altă persoană. În fiecare an sunt acuzați penal peste 100 de minori care sunt prinşi la volan fără permis.
SOLUȚIA? Educație juridică pentru elevi și tineri, cât mai devreme: -non-formal, prin proiecte de educație juridică desfășurate de magistrați, avocați, studenți la drept. Cel mai vechi și cel mai cunoscut program este cel inițiat de asociația VeDem Just, fondată de un grup de juriști, profesori și elevi. – formal, prin educația juridică ca opțional, cu ajutorul profesorilor instruiți de asociația VeDem Just.
Inițiatorul proiectului: CRISTI DANILEȚ: judecător din 1998, specializat în justiție juvenilă, doctor în drept, fost consilier al ministrului justiției și fost membru ale al CSM. Este militant pentru independența justiției și responsabilitatea magistraților. Este autorul ghidului „Elevul și Legea” și al aplicației pentru mobil „Lege-n-Dar”, instructor legal pentru cadre didactice în proiectul „Profu` de juridică” și mentor al adolescenților în proiectul „Summer Legal Academy”. Comunică cu vârstnicii pe blog și Facebook, iar cu tinerii pe Insta și TikTok. Tatăl a două tinere, în vârstă de 24 și 21 de ani.
Cercetare sau industrie? Care este viitorul tinerilor pasionați de fizică? Asociația Studenților Fizicieni organizează prima ediție Argo, festivalul ce-și propune promovarea științei în rândul Clujenilor și nu numai. Tinerii Bogdan Teodorescu si Mihnea Moruz abordează această temă în cadrul unei discuții cu fizicianul Cristian Presură
Emisiune realizată de Ciprian Mihali și Cristian Presură
#ciprianmihali, #cristianpresura
Invitat: Oleg Serebrian, viceprim-ministru al Republicii Moldova
Războiul ruso-ucrainean a schimbat din temelie peisajul geopolitic din regiunea Mării Negre. Conflicte aflate în „amorțire” de ani buni, ori chiar decenii – în Republica Moldova, dar și în Caucazul de Sud – suscită un interes tot mai mare din partea comunității internaționale, dar și o îngrijorare crescândă a locuitorilor din regiunile vizate. Mai mulți experți militari și politici consideră posibilă o escaladare a tensiunilor, o „dezghețare” a acestor dosare conflictuale. În cadrul discuției vom face o analiză a situației actuale din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, vom vorbi despre conexiuni vizibile și mai puțin evidente ale conflictului din această zonă cu războiul ruso-ucrainean. De asemenea, vom analiza situația curentă din Abhazia, Osetia de Sud și Karabah, dosare conflictuale a căror geneză, ca și a problemei transnistrene, se trage din procesele de dezintegrare a URSS. ____________________________________ Despre invitat Oleg Serebrian s-a născut în anul 1969 în orașul Ocnița, Republica Moldova (la acea vreme URSS). A obținut licența în istorie și drept la Universitatea ”Ion Creangă” din Chișinău (1991) și un master în relații internaționale la Institutul European din Nisa (1993), după care a susținut și o teză de doctor în științe politice (1998). Între 1998-1999 a fost purtătorul de cuvânt al ministrului de externe al Republicii Moldova și, totodată, șeful Direcției Generale Informații și Analiză Politică a MAE al Republicii Moldova. În 1999-2005 a fost prorectorul Universității Libere din Moldova. În 2005-2010 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, vicepreședinte al grupului parlamentar al Partidului Democrat din Moldova. În 2010-2015 a fost ambasadorul Republicii Moldova în Franța și delegat permanent pe lângă UNESCO. În 2015-2022 a fost ambasadorul Republicii Moldova în Germania, iar din ianuarie 2022 este Viceprim-Ministru al Republicii Moldova (responsabil de procesul de reintegrare).
Luni 16 mai, ora 19:00, va invit la o discutie cu Gaia Vince, o cunoscută jurnalistă și realizatoare de emisiuni dedicate științei, despre noua sa carte, aparuta la Editura Humanitas: https://humanitas.ro/humanitas/carte/focul-limbajul-frumusetea-timpul Discutia va fi tradusa si in limba romana si va putea fi urmarita atat pe Facebook cat si pe Youtube.
În această a doua întâlnire cu economistul Cornel Ban vom vorbi despre tema provocării și negației ultime care este criză climatică. Ne vom referi în special la discuția despre sursele paraliziei parțiale a acțiunii social-politice pe această temă a crizei climatice, dar și alternativele concrete pe care le avem fără a fi nevoie de inovații tehnice eroice. Vom discuta, de asemenea, despre rolul băncilor centrale, al noului sistem financiar privat și de stat, despre rolul tensiunilor interne și geopolitice în a construi un consens minimal, despre problemele teoriei descreșterii și ale creșterii verzi, despre inexistentă unui bloc social care să ceară schimbările care să ne lase să supraviețuim cataclismului care se ivește științific la orizonul anilor 2060-2080, despre inevitabilitatea protecționismului verde european și a unui ecologism al fricii care să fie încastrat social, în locul delirului politic actual.
Vom sta de vorba cu cinci participanti (si castigatori!) din echipa Romaniei la Olimpiada de Fizica nord-baltica, care tocmai s-a incheiat la Tallinn. Vom mai avea invitati pe profesoara lor de fizica, d-na Delia Davidescu, pe dl. prof. Dafinei de la Facultatea de Fizica a Univ. Bucuresti si pe profesorul universitar Sebastian Popescu, liderul lotului si presedinte al Comisiei Centrale a Olimpiadei Nationale de Fizica.
Despre invitat Cornel Ban (n. 1973 în Liviu Rebreanu, județul Bistrița Năsăud) este specialist în economie politică internațională. A absolvit Universitatea Babeș-Bolyai în 1999, și a obținut un doctorat în politologie, specializarea economie politică internațională la University of Maryland (College Park) în 2011. Din 2019 este lector universitar în economie politică internațională la Copenhagen Business School în Danemarca. Înainte de mutarea sa în Danemarca, a fost cadru universitar la Boston University (2012-2017), City University of London (2017-2018) și cercetător universitar la Brown University (2009-2012). Domenii de interes: istoria economiei și politicilor economice, politici macroeconomice în FMI, UE; economia politică a mediului. Articolele lui au apărut în Public Administration, Governance, Review of Internațional Political Economy, Journal of Common Market Studies, East European Politics and Societies și International Migration. În 2014 a publicat în român�� Dependență și Dezvoltare. Economia Politică a Capitalismului Românesc (Editura Tact) și în 2016 a publicat la editura britanică Oxford University Press Ruling Ideas: How Global Neoliberalism Goes Local, carte care a primit premiul pentru cea mai bună carte în economie politică internațională pe 2016 de la British International Studies Association. Cornel Ban publică ocazional în presă românească (Observatorul Cultural, Vice, Libertatea) și internatională (Foreign Affairs, Foreign Policy, Politică Exterior). Actualmente agenda să de cercetare este axată pe economia politică a dezastrului climatic.
Întâlnirea lumii arabe cu cu modernitatea occidentală, mai întâi prin campania lui Napoleon din Egipt (1798-1801), va genera o dinamică culturală și politică majoră, în special în provinciile otomane din Levant și în Egipt, desemnată sub numele de „Renașterea” (Nahda) arabă, în secolul al XIX-lea, care pledează pentru o reconstrucție identitară, culturală și, în ultimă instanță, politică, a lumii arabe.
Visul unui mare regat arab a fost însă blocat de marile puteri europene, după Primul Război Mondial, când Franța și Marea Britanie vor prefera o nouă ordine geopolitică în fostele provincii arabe ale defunctului Imperiu Otoman, construind acum noi state „naționale” (Liban, Siria, Palestina, Transiordania, Irak). În deceniile care vor urma, una dintre marile utopii politice ale regiunii va fi aceea a panarabismului, a ideilor și proiectelor de unificare a lumii arabe (și de eliberare a acesteia de tutela exercitată de puterile coloniale și mandatare, precum și de clienții lor politici și economici din interiorul statelor de aici).
Nasserismul, ba’athismul, apoi, pentru o vreme, chiar și tânărul Gaddafi, au încercat să fondeze această ordine arabă unificată, proiect ce a eșuat în ambițiile sale, fie chiar și cele minimaliste (efemera Republică Arabă Unită, de exemplu), în mare măsură nu doar pentru că deja identitățile specifice și interesele proprii ale regimurilor la putere din diferitele state făceau puțin realizabilă o astfel de fantasmatică uniune, dar și pentru că ea reflecta tendințele de hegemonie ale unor lideri politici, fidele dictonului tradițional, drag lui Ibn Khaldun, potrivit căruia „orice arab vrea să fie conducător”.
După înfrângerea din Războiul de Șase Zile (1967), și după dispariția lui Nasser (1970), panarabismul își pierde din fascinație și din potențialul mobilizator (deși el rămâne încă o temă ideologică și de propagandă majoră în regimurile ba’athiste din Siria și Irak) și lasă loc unei ordini geopolitice regionale mult mai complexe, caracterizată mai ales prin ascensiunea monarhiilor conservatoare din Golful Persic, dar care se revendică nu de la ideologii naționaliste, ci de la modele bazate pe etatizarea culturii tribale și, mai ales, pe afișarea (și diseminarea regională și globală) unei legitimități islamice.
Ultimele decenii se înscriu în această linie, cu dinamici în permanentă schimbare, unde crizele politice, socioeconomice, identitare din fiecare țară arabă, rivalitățile dintre ele (Maroc vs. Algeria, Arabia Saudită vs. Qatar), blocarea nedefinită a rezolvării problemei palestiniene, ineficacitatea Ligii Arabe și îndeosebi conflictele majore (Sudan, Irak, după 2003, Siria, Yemen și Libia, după 2011) complică orice proiect de colaborare colectivă în interiorul lumii arabe, într-un context mondial în care tendința este tocmai aceea a construcției unor structuri de cooperare sau chiar de unificare, la nivelul unor ansambluri regionale (Uniunea Europeană, Uniunea Africană).
Despre invitat
Marius Lazăr este lector univ. dr. la Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babes-Bolyai, unde predă cursurile: Istoria și geopolitica Orientului Mijlociu contemporan, Geopolitică regională, Relații internaționale în secolele XX-XXI; în același timp, este director executiv al Centrului de Studii asupra Orientului Mijlociu și a Mediteranei, în cadrul aceleiași universități. A efectuat stagii de cercetare și mobilități profesionale în Franța, Egipt, Maroc, Algeria, Tunisia, Liban, Iran. A publicat o carte despre problematica Islamului în România, iar o alta, despre șiism și stat în Irakul modern, este în curs de apariție.
Africa este legată încă de perioada colonială, fie economic, fie prin ricoșeu simbolic. Construcțiile naționale identitare sunt un proces în derulare, cu sincope și erori de parcurs. Persistă disonanța dintre organizarea etnică și religioasă, pe de o parte și cea statală, pe de altă parte.
Idealurile panafricane al părinților independenței născute în jurul ideii unui continent puternic politic și eficient economic, cu o identitate proprie, care au părut a fi fost date uitării în a doua parte a secolului al XX-lea sub presiunea orgoliilor liderilor politici preocupați de întărirea suveranității naționale au revenit mai actuale ca niciodată. Inițiativele de integrare regională – politică și economică – se diversifică și se perfecționează sub presiunea recompozițiilor geopolitice și ținând cont de noii poli de dezvoltare economică.
Manierele în care reacționează fostele state coloniale și Europa în general dau și ele seama despre această umbră a trecutului, despre această culpă supra-asumată (corectă politic). Și când își cer scuze, fostele metropole sunt excesive (retrocedarea bunurilor culturale este un exemplu). Migrația a adăugat la confuzie, ridicând ziduri noi în comunicarea UE-Africa.
Nu trebuie uitate noile procese: avansul economic al Chinei (și, parțial, al Turciei, Indiei și țărilor din Golf, pe partea religioasă radical-conservatoare) și cel religios al Rusiei (conflictul de competență a patriarhiei Rusiei cu aceea a Alexandriei). Provocările în lumea contemporană obligă la adaptări și reevaluări în procesele de poziționare a Africii (în numele continentului și/sau al statelor naționale) pe scena politică internațională. De pildă, iată votul Africii la ONU în chestiunea suspendării Rusiei din comisia drepturilor omului, cu doar 5 voturi africane pentru, puține abțineri, restul – împotrivă. Aici ajunși, desigur că există și o componentă legată de religiozitate radicală, de extremismul și terorismul care sunt găzduite, fie și parțial, de Africa.
Despre invitată
Simona Corlan-Ioan este conferențiar universitar doctor la Universitatea din București, Facultatea de Istorie. Este directorul fondator al Istitutului de Studii Africane al Universității din București (din 2017). DEA la EHESS Paris sub îndrumarea profesorului Elikia M’Bokolo, PhD la UB sub îndrumarea profesorului Lucian Boia.
A fost profesor invitat la universități din Grenoble și Pau (Franța), respectiv Casablanca și Rabat (Maroc).
A fost ambasador al României în Senegal (rezident la Dakar) și în alte cinci țări subsahariene (2006-2011), respectiv în Maroc și Mauritania (2011-2016).
A publicat mai multe lucrări individuale și collective, dintre care amintim “Inventarea Africii Negre. Călătorii în imaginarul european al secolului al XIX-lea”, Dacia, Cluj, 2001 și “Invention de Tombouctou. Histoires des récits occidentaux sur la ville pendant les XIXe- XXe siècles”, L’Harmattan, Paris, 2014.
Sâmbătă 2 aprilie 2022. Masa rotundă 2: Pseudoștiința – noul val
Invitați: Dana Jalobeanu, Cristian Român, Alex Bogdan Doppelgänger
Moderator: Lucian Mîndruță
Organizatori:
„Challenging Pseudoscience” – Group at the Royal Institution of Great Britain „Confront Eugenics” (Oxford) – www.confront-eugenics.org Centrul de Filosofie Aplicată al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca
Vineri, 1 aprilie 2022, 16.00-18.00 – Noua dezordine informațională
Invitați: Alina Bârgăoanu, Ciprian Mihali, Marius Turda
Moderator: Bianca Pădurean
Organizatori:
„Challenging Pseudoscience” – Group at the Royal Institution of Great Britain „Confront Eugenics” (Oxford) – www.confront-eugenics.org Centrul de Filosofie Aplicată al Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca
Află ce spun cercetări de top realizate în România, sub coordonarea lui Mihai Ciubotaru, directorul Laboratorului de imunulogie moleculară din cadrul Spitalului Colentina și cercetător al Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele, despre interacțiunea dintre biologia omului și fizica mediului, despre felul în care medicina modernă poate folosi „foarfeci” la nivelul moleculelor cu care să „croiască” soluții personalizate. Urmărește LIVE discuția moderată împreună cu Ada Roseti joi de la ora 21.00, aici https://www.youtube.com/watch?v=K0-qpmPTau8. Dacă ai curiozități, pune o întrebare aici și, dacă întrebarea va primi răspuns în cadrul emisiunii, poți câștiga o carte de la Editura Humanitas.
Despre invitat Viorel Isticioaia-Budura este ambasador de carieră din anul 2004, prin decret prezidențial. Născut la Oradea în 1952, absolvent al Facultății de Filozofie-Istorie a Universității București și al Facultății de Limba și literatura chineză, Universitatea Nankai, orașul Tianjin, R.P. Chineză. Diplomat în MAE (1978-2019), ambasador al României în Republica Coreea (2000-2002), în R.P. Chineză și Mongolia (2002-2011), șef al Departamentului Asia-Pacific în Serviciul European de Acțiune Externă (2011-2014), ambasador al UE în Japonia (2014-2018). Pensionar din 2019.
Cumpara cartea “Care e diferenta dintre un copil si un laptop?” de aici: https://bit.ly/36NNobe Sambata 2 aprilie ora 13:30, voi fi prezent standul Humanitas de la Bookfest Timisoara, unde voi vorbi despre cartile mele
